scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro
Recompensa
Mi-au căzut ochii pe un articol care prezintă un studiu făcut la o secţie de poliţie în SUA. Eficienţa era redusă şi nu ştiau de ce. Povestea autorul că de cum veneau la serviciu, poliţiştii se urcau în maşini şi patrulau toată tura pe autostradă şi prin oraş. Evident, nu este ceea ce se numeşte ‘good police work’, însă acest comportament a căpătat sens când consultantul a aflat că municipalitatea măsura eficienţa poliţiei în funcţie de kilometrii parcurşi pe tură. În consecinţă poliţiştii plimbau maşinile!
La fel se întâmplă uneori şi cu managerii. Bat toba pe CALITATE şi îi pedepsesc pe cei care nu îşi fac cifrele pentru că s-au concentrat pe calitate. Propovăduiesc MUNCA ÎN ECHIPĂ şi îi răsplătesc doar pe cei care au realizări personale. Etc. Etc. Apoi se plâng de faptul că angajaţii nu sunt motivaţi să realizeze ceea ce ‘aşteaptă’ de la ei.
Îmi amintesc o poveste citită mai demult. Un domn bogat, văduv, i-a spus unicului fiu: “Nu-ţi face probelme în privinţa banilor. După ce mor tot ce am îţi rămâne ţie.” Apoi se mira că progenitura aştepta ca el să plece în ceruri. Şi a decis să schimbe placa: “Îţi dau câte 50.000 dolari la începutul fiecărui an pe care îl trăiesc, iar când voi muri voi lăsa restul unei organizaţii caritabile.” Instantaneu fiul şi-a schimbat atitudinea şi a început să se îngrijească de starea de sănătate a tatălui.
Este natura umană să acţioneze în direcţia interesului propriu. De aceea este necesar ca managerii să găsească o modalitate de recompensare care să direcţioneze interesul angajaţilor spre obiectivele reale ale companiei. Nu cred în formula perfectă, însă am experimentat mai multe scheme de receompensare atât la firme mici cât şi la firme mari. Cu cât activitatea este mai complexă, cu atât şi schema este mai complicată pentru a acoperi (aproape) toate obiectivele.
