Posts Tagged ‘Afaceri’

Stay Hungry. Stay Foolish.

Sunday, November 14th, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Ce ai face dacă ai fi nevoit(ă) să renunţi la şcoală pentru că nu ai bani? Să presupunem că ai ajunge totuşi la un curs de caligrafie; ai reuşi să scoţi din el miliarde de dolari? Să presupunem, din nou, că înfiinţezi o companie şi eşti dat(ă) afară din propria companie; cum ai reacţiona? Dar dacă medicul ţi-ar spune că suferi de o boală terminală, care te va răpune în maxim 6 luni, ce ai face?

Nu mai este un secret că sunt fan Steve Jobs. Nu neapărat al produselor Apple ci al lui Steve, despre care am mai scris într-un articol. Acum o să spun doar câteva cuvinte, apoi îl las pe el să vorbească.

În 2005, Steve Jobs a ţinut o cuvântare la absolvirea studenţilor de la Stanford şi a răspuns la toate întrebările de mai sus. A ştiut ce să răspundă, pentru că le-a trăit pe toate. Steve a povestit 3 întâmplari inspiraţionale din viaţa sa, care i-au marcat viitorul… şi pe al omenirii aş putea spune.

Te invit să vizionezi filmul şi să îţi spui părerea.

Clipped from: www.acetalks.com

Dacă nu înţelegi tot, sub film găseşti trascrierea completă a cuvântării.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

BizIQ GuestbookTe invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

BizIQ România - Linkedin Group Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Notele de mulţumire, o unealtă puternică

Saturday, November 6th, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Nota de mulţumire

Nota de mulţumire

Hai, recunoaşte că îţi place să ţi se mulţumească! Şi că, în nebunia în care trăim, te surprinde plăcut când cineva o face, te simţi apreciat şi important. Chiar dacă declari că nu ai nevoie de mulţumiri, e în tine un vierme emoţional care te contrazice…

Mai mult decât atât, parcă îţi place mai tare de persoanele care se gândesc la tine şi îşi rup câteva minute din timpul lor pentru a-ţi mulţumi. Le bagi la sertăraşul ‘favorite’ şi ai tendinţa să le oferi mai mult pe viitor.

Şi atunci de ce ai crede că ceilalţi 6 miliarde de oameni sunt altfel? Tu le spui ‘mulţumesc’ celor cu care interacţionezi? Dar sincer…

Tom Hopkins, o legendă în domeniul comercial (să nu cumva să crezi că ideile lui se aplică numai în vânzări!) a spus:

“Pentru că am înţeles că vânzărle înseamnă crearea relaţiilor am început devreme în carieră să trimit note de mulţumire. Mi-am fixat un obiectiv să trimit 10 note în fiecare zi. Aceasta înseamnă că trebuie să ma întâlnesc şi să aflu datele de contact a 10 persoane zilnic. Trimit mulţumiri celor cu care ma întâlnesc în fugă, celor cărora le fac prezentări, celor cu care vorbesc la telefon şi celor cărora le vând (nota mea: le vindea case la acea vreme, acum vinde cursuri, conferinţe, seminarii, cărţi, CD-uri etc.). Am devenit un maniac al notelor de mulţumire. Şi ghici ce s-a întâmplat! Până la sfârşitul celui de-al treilea an afacerea mea o făceam 100% din referinţe! Oamenii cărora le-am prezentat mulţumiri îmi trimiteau cu bucurie clienţi noi ca recunoştinţă că i-am făcut să se simta apreciaţi şi importanţi.”

La început este puţin confortabil să trimiţi note de mulţumire. Gândeşti ceva de genul: ‘lasă că şi-a dat sema că apreciez’ sau ‘să nu par carghios’, ori ‘stai sa termin asta şi trimit’ – apoi uiţi, trece timpul şi nu mai are sens. Oare aşa să fie?

Tot de la Tom Hopkins citire îţi prezint 10 situaţii în care este necesar sa trimiţi note de mulţumire şi câte o propunere de cum ar putea să sune. Am lăsat şi varianta în limba engleză, poate îţi foloseşte.

Citeşte tot articolul »

Evolve, o idee curajoasa!

Sunday, October 31st, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

De ce curajoasă? Pentru că peste tot unde te uiţi, vezi şi auzi numai criză şi recesiune . Mass media contribuie din plin la sabotarea economiei României prin ştiri care propovăduiesc dezastrul economic (apocalipticii ar trebui să îi invidieze pe aşa zişii redactori mioritici).

Însă un tânăr român, Paul Coman, are ‘tupeul’ de a se pune de-a curmezişul şi înoată împotriva curentului. Evolve este proiectul său, o continuare firească a celui iniţial, Startup Academy.

evolve

evolve

Deşi vârsta sa te face să crezi că nu are experienţa necesară, Paul a pornit câteva afaceri, unele eşuate sau abandonate, altele de succes. A scris şi o carte electronică pe care o poţi descărca gratuit aici. Acum îşi canalizează toate eforturile în noul său proiect:  Cursul de Business Evolve. Iată ce spune Paul despre acest proiect:

Citeşte tot articolul »

Cel mai nesuferit client îţi este cel mai bun prieten

Sunday, October 24th, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Spune-mi dacă ai văzut filmul ăsta:

Un birou de vânzări. În birou un agent de vânzări butonează de zor un raport sau postează ceva funny pe Facebook sau chatuieşte on line sau visează pe ce ar cheltui bonusul dacă şi l-ar lua luna aceasta. Şi de-odată, ţrrrrr, mobilul. Agentul se uită la el plictisit, încruntă sprâncenele, realizează cine îl deranjează (iar), oftează în scârbă, dă ochii peste cap şi apasă pe butonul verde.

Clientul supărat

Clientul supărat

Din cască se aude instantaneu: “@&!*?#$^>%….” (este CLIENTUL!)

Prima reacţie a agentului: “Shit, iar nesuferitu’ ăsta! Ce dracu mai vrea de data asta?” Noroc că o spune doar în gând.

Dacă lucrezi în vânzări nu numai că ai văzut filmul, dar ai şi jucat rolul principal în el. În prima parte şî în toate continuările.

De data aceasta nu scriu mai multe. Vă las în schimb să citiţi ce spun meseriaşii despre acest subiect. Dar nu înainte de a vă spune următoarele, la care vă invit să refelectaţi:

Citeşte tot articolul »

Filozofia ‘Pizza’. Tu ce topinguri oferi?

Sunday, October 10th, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Jeffrey Gitomer: Give me what I want. I want it MY WAY!

Jeff Jarvis: “Daţi-ne controlul şi îl vom folosi. Nu faceţi asta şi îl veţi pierde.

Despre Jeffrey Gitomer am scris un articol intitulat “În vânzări nu contează pe cine cunoşti. Contează cine te cunoaşte pe tine.” În alt post am postat un filmuleţ al să despre ‘Încheierea vânzării‘. Tot de la el porneşte şi ideea acestui post.

Jeff Jarvis (se pare că în ultima vreme am o slăbiciune pentru cei botezaţi Jeff :) ) este autorul cărţii “Ce ar face Google?“, pe care o puteţi cumpăra de la editura Publica.

Filozofia 'Pizza'

Filozofia 'Pizza'

Fiecare, în felul său, ne spune că puterea şi controlul nu mai sunt în mâinile companiilor ci în cele ale clienţilor. Jarvis ne povesteşte o experienţă pe care a avut-o cu Dell în 2005, când frustrat la maxim de calitatea proastă a computerului şi de servciile plătite, dar inexistente, a scris pe blogul său un articol, intitulat ‘Dell este o porcărie” (de fapt a scris mai multe pe această temă) precum şi o scrisoare deschisă adresată lui Michael Dell, în care i-a dat câteva sfaturi utile şi sincere. Acţiunile sale au avut un impact răsunător, mulţi au răspuns pe blogul său, alţi bloggeri au preluat ideea, ziarele au scris pe aceeaşi temă.

Citeşte tot articolul »

Ce îi învăţăm pe copiii noştri?

Tuesday, September 7th, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Robert Kiyosaki: We go to school to learn to work hard for money.

Cameron Herold: “Let’s raise kids to be entrepreneurs!”

Peste nici o săptămână începe şcoala. Vorbeam cu fiul pe această temă, despre faptul că intră în clasa a V-a, că lucrurile sunt altfel acum cu profesor la fiecare materie, bla, bla, bla. Lucruri care, deşi mă asculta, mi-am dat seama că nu-l interesează prea mult. Pentru că imediat ce m-am oprit să trag aer în piept mi-a zis-o repede şi scurt, ca să nu mai apuc să deschid gura: “Dar eu cum fac nişte bani ai mei? Trec în a V-a şi am voie acum.”

Mi-am adus aminte că şi anul trecut a avut o încercare de a vinde ceva colegilor de şcoală, însă i s-a interzis pentru că “nici măcar clasa a V-a nu este şi s-a apucat de afaceri prin şcoală“. Asta este tot ceea ce a reţinut el: în a V-a are voie. Bravo lui!

Şi am avut un soi de revelaţie: sistemul educaţional şi societatea ne învaţă să fim angajaţii perfecţi şi omoară orice fărâmă de spirit antreprenorial pe care se întâmplă, din când în când, să îl arate vreun elev.

Suntem programaţi să devenim angajţi umili, muncitori, dedicaţi trup şi suflet Companiei, să muncim până ne sar capacele. Părinţii se aşteaptă de la noi să ne luăm o slujbă ‘ca lumea’, să învăţăm pentru a deveni ingineri, avocati, doctori, să fim şi noi în rândul lumii, nu să umblăm după cai verzi pe pereţi încercând să o punem de câte-o afacere.

Învăţăm o grămadă de idioţenii, care nu ne folosesc la absolut nimic în viaţă, însă nimeni nu s-a gândit să bage în programă (chiar din şcoala generală) chestiuni pragmatice, cum sunt cele de mai jos:

Ce ar trebui să îi învăţăm pe copiii noştri

Ce ar trebui să îi învăţăm pe copiii noştri

Sau poate s-au gândit, însă este ‘mai bine’ aşa cum e acum… Hmmm.

Citeşte tot articolul »

Greşeală regretabilă sau lovitură de marketing?

Sunday, August 1st, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

“În război şi în dragoste totul este permis.”

Afacerile înseamnă război continuu. Şi un pic de dragoste. Concluzia: şi în afaceri totul este permis.

Super oferta!

Super oferta!

În urmă cu câteva zile toată media a vuit: un magazin online a făcut o greşeală şi a permis clienţilor să cumpere produsele sale la preţuri derizorii. Magazinul în cauză este eMAG şi s-a grăbit să anunţe că produsele vor fi livrate conform comenzilor, deşi nu există un astfel de precedent.

Dacă este aşa, bravo lor, tot respectul! Eu nu aş fi livrat produsele la preţurile acelea foarte mici. Aş fi propus clienţilor o variantă avantajoasă atât lor cât şi magazinului: livrarea la preţurile de intrare. Nu aş fi câştigat, dar nici nu aş fi pierdut. Iar clienţii ar fi avut ocazia să ia produsele la un preţ excelent. Probabil niciun client nu s-a aşteptat cu adevărat să primească un LCD la preţ de solniţă.

După ce apele s-au liniştit oleacă, după ce s-a putut gândi la rece, au apărut şi dubiile. În primul rând greşeala a avut loc la 2-3 noaptea, oră foarte convenabilă pentru a face greşeli :) . În acel interval orar 175 de clienţi, ba nu, 250 clienţi, ba nu, 300 clienţi, eeeee, nu e adevărat, au fost 350 clienţi…. în sfârşit, un număr oarecare de clienţi (număr mare, zic eu, având în vedere ora) au reuşit să cumpere câteva produse la preţuri derizorii.

Se pare că nu a fost nicio logică după care preţurile au fost scăzute, nu pe o categorie anume, nu pe cele mai noi, nu pe un anume tip de produse, nu… nu… Totul a fost aleatoriu.

Citeşte tot articolul »

În vânzări nu contează pe cine cunoşti. Contează cine te cunoaşte pe tine.

Sunday, July 11th, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

În vânzări nu contează pe cine cunoşti. Contează cine te cunoaşte pe tine.Jeffrey Gitomer

Jeffrey Gitomer

Jeffrey Gitomer

Aceasta este filozofia de viaţă a lui Gitomer (citeşte ce scrie pe ecusonul său!). Pentru că trăieşte din vânzări şi este considerat a fi un guru în materie. Jeffrey Gitomer este în primul rând un vânzător, apoi autor, vorbitor în public, consultant de afaceri şi nu în ultimul rând un tip haios. Trăieşte şi vinde. Se vinde pe sine şi îşi vinde imaginea cum puţini reuşesc să o facă. De aceea avem ce învăţa de la el, părerea mea. :)

Iată cum se autocaracterizează:

“I give value first. I help other people. I strive to be the best at what I love to do. I establish long term relationships with everyone. I have fun (and I do that every day).”

“Înainte de toate ofer valoare. Îi ajut pe alţii. Fac tot posibilul să fiu cel mai bun în ceea ce îmi place să fac. Stabilesc relaţii pe termen lung cu toată lumea. Mă distrez (şi fac asta în fiecare zi).”

În continuare voi spicui puţin din ce spune Gitomer despre ‘valoare’:

Citeşte tot articolul »

Managementul prost strică Marketingul bun

Friday, May 21st, 2010

articol oferit de Cristian Dragoş, BV Business Center

Cuvânt înainte: BV Business Center ne răsfaţă cu un nou articol. Unul despre identitatea mărcii şi cam ce nu ar trebui sa faci cu ea. Nu confuza clienţii, lasă brandul să facă ce ştie el mai bine, nu îl amesteca în toate… cam acestea sunt primele învăţăminte care mi-au trecut prin cap după ce am citit articolul.

Îi încurajez pe cei care pot împărtăşi cunoştinţele acumulate şi pot contribui cu idei şi cu soluţii practice să ne trimită articole spre publicare, în beneficiul celor care vor să se dezvolte personal şi profesional.

Managementul prost strica Marketingul bun

Aparent aceste doua departamente complementare ar trebui sa sustina in mod proprotional compania, insa un lucru cert pe care istoria ni l-a demonstrat de-a lungul parcursului spre drumul succesului a diferitelor companii internationale este acela ca deseori Managementul si-a bagat nasul unde nu ii fierbe oala si anume in oala departamentului de Marketing.

UPS Store

UPS Store

Un exemplu clasic a fost cel pus in practica de arhicunoscuta corporatia Americana UPS avand ca domeniu principal de activitate curieratul terestru. In decursul i 2003 au decis achizitionarea lantului de magazine Mail Boxes Etc. care era un succes real in lumea produselor de impachetat, expediat si papetarie. O miscare buna in prima faza a celor de la UPS, achizitie ce se profila ca o mutare castigatoare pe piata, insa exista si un ‘dar’: managementul companiei a decis ca in urma preluarii acestui lant de magazine ele sa isi schimbe denumirea in UPS Store, decizie care la prima vedere nu are nici un sens din perspectiva unui specialist in marketing. Dar sa fim sinceri… nici la a doua vedere aceasta decizie nu are sens, iar pentru cei mai slabi de vedere voi explica greseala comisa de catre UPS.

Citeşte tot articolul »

Ce-i de făcut când echipa de vânzări a amorţit!?

Monday, May 17th, 2010

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Un bun prieten de-al meu, Marius Gîrlea, owner la www.jobsiro.ro, a deschis o discuţie pe LinkedIn, care sună cam aşa:

Nu vânzări!

Nu vânzări!

Care mai este baza de selecţie în vânzări? Mai sunt vânzările prima opţiune de rezervă a celor în căutare de job şi care nu îşi găsesc unul în domeniul lor?

La Târgul Absolvenţilor de acum 3-4 zile zeci de tineri ne-au contactat pentru un job solicitând explicitnu vânzări“! Este o întoarcere la 180o faţă de acum ceva timp când vânzările erau considerate o opţiune majoră, mai ales la start up.

Zilele acestea mă gândeam la ce ar trebui făcut atunci când echipa de vânzări a amorţit, s-a uzat, s-a atrofiat, oamenii pleacă şi nu ai cu cine să îi înlocuieşti? Astăzi jocul are alte reguli, impuse de creşterea ofertei, de aplatizarea diferenţelor de calitate, de sofisticarea clienţilor, de criză, de dispariţia graniţelor, de diversificarea metodelor de vânzare, de… de… de… Şi atunci ce să facă sărmanii agenţi de vânzări, bruiaţi de schimbări şi debusolaţi de viteza cu care acestea se petrec?

Citeşte tot articolul »