scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Într-una din zilele trecute am citit un articol în Linkedin, intitulat ‘Managerul perfect şi cele 7 secrete ale sale’. Articolul este foarte interesant, iar un comentariu mi-a atras atenţia în mod special:

‘Este de preferat să avem o astfel de atitudine încă de când ne aflăm pe entry level. Altfel putem risca să perpetuăm micromanagementul pe care îl ‘învăţăm’ pe nivele de entry sau middle, doar ca să ne păstrăm job-ul.’

De fapt ce este micromanagementul? Cât de mult ştim despre el? Este bun sau este rău? Ce efecte are? Cum îl identificăm şi cum îl evităm? Cum ne comportăm cu şefii care îl practică? Voi încerca să răspund acestor întrebări pe parcursul a 2-3 posturi.

Cum se defineşte micromanagementul?

Micromanagement

Micromanagementul este unul dintre cuvintele cu cea mai negativă încărcătură în Managementul Afacerilor. ‘Este un micromanager” echivalează cu ‘Mă scoate din minţi’.

Micromanagementul este definit ca stilul de management în care managerul exercită un control excesiv asupra subordonaţilor şi acordă atenţie excesivă detaliilor.

Imaginea devine neclară când încerci să determini ce înseamnă ‘excesiv’. Evident, aprecierea unui manager este diferită de cea a angajaţilor. Micromanagementul este usor de recunoscut de către angajaţi, însă foarte rar de către manager.

Care sunt cauzele?

Micromanagementul are legătură cu personalitatea si ia naştere din interesul pentru detalii, insecuritate sau incompetenţă. În cazuri particulare poate fi atribuit factorilor externi, cum ar fi presiunea timpului şi a rezultatelor, cultura organizaţională, insecuritatea postului managerului etc. Pot fi şi cauze medicale (comportament obsesiv compulsiv), dar acestea sunt cazuri severe şi le excludem din analiza de faţă.

Citeşte tot articolul »