Până nu demult se spunea “Dacă nu eşti pe internet nu exişti!”. Şi toată lumea s-a pus pe construit website-uri şi bloguri. De ceva vreme încoace nu mai este de ajuns să fii prezent pe net. Trebuie sa ai neapărat şi o pagină pe Facebook. Nici nu e de mirare, când sunt 500 milioane de suflete în zonă.

Dar Facebook e cam plictisitor din punctul ăsta de vedere, toate paginile arată la fel. Poţi posta ce te taie capul, dar designul este identic, amprenta ta personală nu are loc în schemă. De fapt nu avea, pentru ca o mână de programamtori au găsit soluţii şi au creat softuri pentru Landing Page.

Dar ce este Landing Page? Un Tab către care vizitatorii noi sunt direcţionaţi automat când ajung pentru prima dată pe pagina ta de Facebook. Acest tab poate fi personalizat şi de regulă este folosit ca un Welcome Page. Poţi să postezi fotografii, video, linkuri şi, evident, text oferindu-le vizitatorilor o scurtă prezentare despre ce este vorba în pagina ta, o promoţie, un concurs etc. Beneficiile sunt evidente, nu cred că este nevoie să vi le înşir eu acum.

Pentru noul meu website www.AceTalks.com am încercat şi eu aplicaţiile FBML din Facebook, dar mi-am prins urechile. Multe aplicaţii fantomă, care mai mult m-au încurcat. Aşa că am căutat pe net o soluţie mai potrivită pentru nivelul meu de înţelegere şi uşor de folosit. Aaaa, da, şi să fie gratuită. Am găsit un website intitulat TabSite (http://www.facebooktabsite.com).  Cu el mi-am creat un Landing Page în care am postat numai o fotografie, text şi linkuri. Ce a ieşit puteţi vedea mai jos:

Softul a creat un Tab, pe care eu l-am denumit ‘Welcome’, şi am putut să îl plasez unde am vrut. Oarecum, pentru că Facebook are restricţia că Wall si Info sunt bătute în cuie, dar după ele faci ce vrei.  Partea tare este că pot modifica oricând pagina şi imediat ce îi dau Save, aceasta se actualizează instantaneu în Facebook. Eu am ales varianta Free, care îmi permite să creez un minisite cu 2 sub-pagini (momentan nu am simţit nevoia să o adaug şi pe al doua), dar poţi alege unul dintre cele 3 pachete pe bani, care îţi permit 5, 10 sau un număr nelimitat de sub-pagini, precum şi un număr mare de facilităţi suplimentare.

Managementul paginilor este extrem de simplu, un editor usor de folosit, unde poţi face ce vrei şi în care se poate descurca orice novice. Pentru exemplificare urmăreşte filmul de mai jos:

Marile companii folosesc tot felul de soluţii, dacă te interesează controbaie pe net pentru idei, dar eu îţi recomand TabSite până îţi dai mâna.

Clipped from: www.facebooktabsite.com (share this clip)

Sfatul meu este să îţi pui imaginaţia la treabă şi să creezi Landing Page pentru pagina ta de pe Facebook. Dă o tuşă personală paginii tale şi foloseşte-o pentru promovare. Cu un click pe linkul de mai jos poţi să vezi ce au făcut câteva dintre marile companii pe Landing Page:

http://designm.ag/design/designing-a-facebook-landing-page-12-of-the-best/

Numai bine,

.

.

.

Dacă tu consideri că acest articol poate fi de folos prietenilor tăi, atunci te încurajez să îl recomanzi şi lor. Trimite-l prin email, Facebook, Twitter, Messenger, Skype sau orice alt canal de comunicare.

Dacă vrei sa publici acest articol pe blogul sau site-ul tău, te încurajez să o faci. Singura mea rugăminte este să precizezi sursa la sfârşitul articolului.

Mulţumesc!

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Ce ai face dacă ai fi nevoit(ă) să renunţi la şcoală pentru că nu ai bani? Să presupunem că ai ajunge totuşi la un curs de caligrafie; ai reuşi să scoţi din el miliarde de dolari? Să presupunem, din nou, că înfiinţezi o companie şi eşti dat(ă) afară din propria companie; cum ai reacţiona? Dar dacă medicul ţi-ar spune că suferi de o boală terminală, care te va răpune în maxim 6 luni, ce ai face?

Nu mai este un secret că sunt fan Steve Jobs. Nu neapărat al produselor Apple ci al lui Steve, despre care am mai scris într-un articol. Acum o să spun doar câteva cuvinte, apoi îl las pe el să vorbească.

În 2005, Steve Jobs a ţinut o cuvântare la absolvirea studenţilor de la Stanford şi a răspuns la toate întrebările de mai sus. A ştiut ce să răspundă, pentru că le-a trăit pe toate. Steve a povestit 3 întâmplari inspiraţionale din viaţa sa, care i-au marcat viitorul… şi pe al omenirii aş putea spune.

Te invit să vizionezi filmul şi să îţi spui părerea.

Clipped from: www.acetalks.com

Dacă nu înţelegi tot, sub film găseşti trascrierea completă a cuvântării.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Jeffrey Gitomer: “Give me what I want. I want it MY WAY!“

Jeff Jarvis: “Daţi-ne controlul şi îl vom folosi. Nu faceţi asta şi îl veţi pierde.”

Despre Jeffrey Gitomer am scris un articol intitulat “În vânzări nu contează pe cine cunoşti. Contează cine te cunoaşte pe tine.” În alt post am postat un filmuleţ al să despre ‘Încheierea vânzării‘. Tot de la el porneşte şi ideea acestui post.

Jeff Jarvis (se pare că în ultima vreme am o slăbiciune pentru cei botezaţi Jeff ) este autorul cărţii “Ce ar face Google?“, pe care o puteţi cumpăra de la editura Publica.

Filozofia 'Pizza'

Fiecare, în felul său, ne spune că puterea şi controlul nu mai sunt în mâinile companiilor ci în cele ale clienţilor. Jarvis ne povesteşte o experienţă pe care a avut-o cu Dell în 2005, când frustrat la maxim de calitatea proastă a computerului şi de servciile plătite, dar inexistente, a scris pe blogul său un articol, intitulat ‘Dell este o porcărie” (de fapt a scris mai multe pe această temă) precum şi o scrisoare deschisă adresată lui Michael Dell, în care i-a dat câteva sfaturi utile şi sincere. Acţiunile sale au avut un impact răsunător, mulţi au răspuns pe blogul său, alţi bloggeri au preluat ideea, ziarele au scris pe aceeaşi temă.

Cam pe atunci Dell începea să se clatine. Nivelul de satisfacţie al clienţilor scădea vertiginos, încasările descreşteau, iar preţul acţiunilor companiei au ajuns la jumătate din valoarea iniţială, de dinaintea începerea acestei istorii. Mai toată lumea credea că acesta este sfârşitul poveştii Dell. Dar 8 luni mai târziu, în aprilie 2006, Dell a început să facă ceea ce le sugerase Jeff: compania a desemnat personal tehnic pentru a se ocupa de bloggerii care aveau reclamaţii, oferindu-le sprijin. Şi uite aşa Dell a început să se bucure de cronici favorabile.

În iulie 2006 Dell a creat propriul să blog, Direct2Dell, iar directorul blogului a intrat în discuţie cu clienţii, etalând deschidere şi sinceritate, răspunzând criticilor şi promiţând: “Vorbiţi cu oameni adevăraţi, suntem aici pentru a vă asculta.” Lionel Menchaca, direcorul blogului, a adus directori ai altor departamente (vânzări online, design, PR) pentru a discuta cu consumatorii. Compania a desemnat persoane care să citească blogurile şi să scrie comentarii.

În februarie 2007, Michael Dell a lansat site-ul IdeaStorm, unde clienţii pot face sugestii companiei, discutând şi votând ideile lansate de comunitatea consumatorilor. Cu alte cuvinte Dell nu numai că ascultă, dar şi acţionează! Unde este Dell astăzi, nu mai este nevoie să spun. În loc să dispară din lumea afacerilor, Dell a devenit ‘Numero Uno’, pentru că le dă clienţilor ceea ce vor ei.

Platforma Ideas, pe care este contruit site-ul IdeaStorm, a fost creată de Salesforce.com, aceeaşi pe care o foloseşte Starbucks pentru MyStarbucksIdea.com. Urmând exemplul Dell, Starbucks îşi invită clienţii să dea sugestii. Reacţia a fost instantanee, mii de idei, voturi şi comentarii au fost postate. Chris Bruzzo, Chief Information Officer, spune că este crucial pentru Starbucks să închidă cercul şi să îşi ia angajamentul de a reacţiona la sugestiile clienţilor săi: “Vom încorpora aceste idei în derularea afacerilor, în dezvoltarea produselor şi a experienţelor, precum şi în designul magazinelor.” Starbucks are acum 48 de Idea Partners, angajaţi ai companiei, care discută cu clienţii.

Tu câţi Idea Partners ai?

Şi ştii care este partea cea mai faină în toată povestea ascultatului clienţilor? Totul vine gratis! Nu este nevoie să angajezi companii specializate care să te taxeze cu sute de mii de euro. Totul îţi este servit pe tavă chiar de cei care sunt dispuşi să îţi dea şi bani pentru că le pui în aplicare ieile şi sugestiile. Cool, nu?

Gitomer, în stilul său haios, numeşte acest concept ‘filozofia pizza’. Fără alte comentarii, ascultă-l.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Robert Kiyosaki: “We go to school to learn to work hard for money.“

Cameron Herold: “Let’s raise kids to be entrepreneurs!”

Peste nici o săptămână începe şcoala. Vorbeam cu fiul pe această temă, despre faptul că intră în clasa a V-a, că lucrurile sunt altfel acum cu profesor la fiecare materie, bla, bla, bla. Lucruri care, deşi mă asculta, mi-am dat seama că nu-l interesează prea mult. Pentru că imediat ce m-am oprit să trag aer în piept mi-a zis-o repede şi scurt, ca să nu mai apuc să deschid gura: “Dar eu cum fac nişte bani ai mei? Trec în a V-a şi am voie acum.”

Mi-am adus aminte că şi anul trecut a avut o încercare de a vinde ceva colegilor de şcoală, însă i s-a interzis pentru că “nici măcar clasa a V-a nu este şi s-a apucat de afaceri prin şcoală“. Asta este tot ceea ce a reţinut el: în a V-a are voie. Bravo lui!

Şi am avut un soi de revelaţie: sistemul educaţional şi societatea ne învaţă să fim angajaţii perfecţi şi omoară orice fărâmă de spirit antreprenorial pe care se întâmplă, din când în când, să îl arate vreun elev.

Suntem programaţi să devenim angajţi umili, muncitori, dedicaţi trup şi suflet Companiei, să muncim până ne sar capacele. Părinţii se aşteaptă de la noi să ne luăm o slujbă ‘ca lumea’, să învăţăm pentru a deveni ingineri, avocati, doctori, să fim şi noi în rândul lumii, nu să umblăm după cai verzi pe pereţi încercând să o punem de câte-o afacere.

Învăţăm o grămadă de idioţenii, care nu ne folosesc la absolut nimic în viaţă, însă nimeni nu s-a gândit să bage în programă (chiar din şcoala generală) chestiuni pragmatice, cum sunt cele de mai jos:

Ce ar trebui să îi învăţăm pe copiii noştri

Sau poate s-au gândit, însă este ‘mai bine’ aşa cum e acum… Hmmm.

Viitorul aparţine antreprenorilor, nu angajaţilor. Dar chiar şi celor al căror talent este să fie angajaţi le vor folosi aceste lucruri. De ce să înfrânăm spiritul antreprenorial al unor copii sau tineri când toate previziunile spun că lumea va aparţine firmelor mici? Cine să deţină aceste firme mici, nişte angajaţi perfecţi? Nu cred…

În facultate (’86 – ’91) ai mei nu mi-au dat prea mulţi bani, mi-au dat blugi, cafea, ţigări, dermatografe, rujuri, gumă de mestecat şi alte de-astea, ce aducea tatăl meu din voiaje. Ei mi le dădeau la preţul care le convenea şi eu le vindeam mai scump prin căminele din Braşov. Nu am fost mare amator să umblu din uşă în uşă, aşa că am folosit metode banale astăzi, dar revoluţionare la vreamea aceea: am pus afişe prin cămine şi la cantină (nu mă refer la bileţelele acelea lipite unele peste altele la avizier) şi am împărţit fluturaşi la intrarea în cantină (pe acolo treceau toţi studenţii din complex).  Aş fi făcut eu şi mai multe, dar m-am plictisit şi de asta. Clienţii veneau, dar nu mai aveam chef să scriu şi să împart fluturaşi. Aşa că după un timp am ‘angajat’ câteva fete care să meargă din uşă în uşă, le-am alocat cămine şi le-am ‘dat drumul’ în piaţă. Pierdeam ceva bani pe comisioanele agenţilor, dar vindeau mult mai mult decât aş fi facut-o singur. Toată lumea ieşea în câştig! Şi uite-aşa am avut bani în facultate cât nu puteam cheltui.

În felul lor, de oameni simpli, fără multă educaţie, părtinţii mei mi-au dat şansa să înţeleg că e bună cartea, dar ar trebui să fac mai mult decât atât. Iar eu ce am făcut? Când am terminat facultatea m-am angajat la un service auto deschis de un maistru de la Dacia. Un idiot… eu, nu el. În loc să îmi continuu munca de antreprenor, am devenit un angajat perfect la o firmă mică, apoi la câteva corporaţii. Şi în naivitatea mea am fost şi fericit, am zis că l-am prins pe Dumnezeu de picior pentru că am avut şansa să lucrez pentru câteva dintre cele mai tari coropraţii prezente în România.

Acum, ca să fiu sincer, am învăţat foarte multe muncind pentru corporaţii. Dar sunt sigur că mi-ar fi fost mult mai bine dacă aş fi continuat ce am început în facultate: să fiu antreprenor!

Revenind la fiul meu, următorul lucru pe care îl voi face este să punem cap la cap un plan de afacere, apoi să îl antrenez pentru a-şi îmbunătăţi calităţile de antreprenor pe care le arată. Deja au început problemele: maică-sa nu e de acord , deci iată o oportunitate de a ne antrena pentru găsirea soluţiilor şi pentru rezovarea problemelor.

Am fost curios să vad cum e în lumea capitalistă. Mă gândeam că numai la noi e aşa şi am vrut sa aflu cum fac nord-americanii, campionii capitalismului. Însă iată ce am găsit: un film marca TED, în care un canadian pe nume Cameron Herold, se plânge de acelaşi lucru. Hei, asta-i o consipaţie la nivel mondial!

Eu unul sunt hotărât să lupt împotriva ei. Pentru început prin pregătirea fiului meu.

Vizionază filmul şi spune-ţi părerea.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

“Remind people that profit is the difference between revenue and expense. This makes you look smart.” – Scott Adams

Despre Brian Tracy v-am mai spus când am scris articolul despre părerea sa în legatura cu succesul în afaceri. După un început cel puţin ezitant în viaţă, a ajuns un guru domeniul pregătirii şi dezvoltării şi personale şi a organizaţiilor. Eu îl admir foarte mult pentru tot ce a facut până acum.

De curând a scris un articol cu numele ‘Şapte căi de creştere a veniturilor‘. Pe care l-am primit pe mail. Mă aşteptam să găsesc idei care să mă dea cu roatele în sus. L-am citit o dată şi am rămas cu gura căscată, am crezut că nu înţeleg eu. L-am recitit şi senzaţia s-a accentuat. Bulversare totală… Dezamăgire cruntă!

Exact cum spunea Scott Adams, creatorul celebrului Dilbert: “Aminteşte-le oamenilor că profitul este diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. Te va face să arăţi inteligent“. Sincer, mi-e greu să înţeleg de ce a scris Tracy un astfel de articol. Mi-e greu să cred, nu vreau să cred că a vrut doar să pară inteligent.

Şi totuşi… de ce? Dacă întrebi 100 de manageri care sunt căile de a creşte veniturile, 99 vor da exact aceleaşi răspunsuri ca Tracy. Şi atunci care este logica? De ce un om de calibrul lui Brian Tracy a scris un articol atât de slab, pe care apoi l-a mai şi trimis ca newsletter? Să fi intrat până şi Tracy în criză? În criză de idei!

Şi totuşi… să scrii un articol atât de ‘subţirel’ doar ca să umpli spaţiul de săptamâna aceasta!? Doar ca să îţî promovezi două carţi!? (V-am spus? Dacă nu v-am spus, v-o repet : Brian îşi promovează câte 2 cărţi în fiecare newsletter).

Poate sunt eu cârcotaş, poate am aşteptări prea mari de la Brian Tracy, poate sunt prea obosit…  nu ştiu, însă părerea mea este că a dat-o-n bară cu acest articol. Ca să înţelegi la ce mă refer, am ataşat articolul aici.

Am lăsat articolul în limba engleză, aşa cum a fost el scris în original. Aceasta din două motive: 1. ca să nu alterez conţinutul şi 2. plec în concediu şi nu mai am timp să îl traduc .

Te invit să îl citeşti şi să îţi spui părerea. Este aşa de slab cum mi se pare mie? De ce da, de ce nu? Dacă da, de ce crezi că un guru a scris un articol atât de slab? Şi aşa mai departe…  exlică-ne ce crezi!

În final o picătură din ‘inteligenţa’ lui Dilbert :

Dilbert-Increase Revenues

dă click pe poză pentru a o vedea în mărime naturală

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

“Nimănui nu îi place să i se vândă, dar toţi adoră să cumpere.”

Este cald cum nu îmi aduc aminte să fi fost din ’67 încoace, sunt obosit rău de tot şi concediul se apropie… Condiţiile sunt ideale pentru lenevie. Iar rezultatul se vede: mă chinui de vreo 10 zile să găsesc ceva interesant de scris în blog şi nu găsesc.

'Închierea' vânzării

Adică nu am găsit până în weekend (dar mi-a fost prea lene să scriu articolul ), când am fost invitat să particip la o conferinţă naţională, organizată de o companie care activează în domeniul serviciilor. Nu spui care, ca să nu dau idei, dar şi pentru că nu are nicio importanţă pentru ce vreau să spun.

Când am intrat  în sală, se ajunsese la partea în care agenţii cu cele mai bune rezultate din fiecare regiune ieşeau pe rând în faţa audienţei şi spuneau cum fac ei de au rezultate atât de bune. Vreau sa vă spun că oamenii ăştia chiar ştiu ce fac! Mi-aş dori să scriu tot ce au prezentat, dar ar însemna să scriu un mic manual de vânzare

Mă rezum la o singură prezentare:

Pe piaţa pe care activează compania mai sunt încă 2 concurenţi mari. Clientul prospectat folosea serviciile companiei concurente A. După ofertare, prospectul înclina spre schimbarea furnizorului, oferta companiei era bună, ‘serviciile cu valoare adaugată’ ale concurentului A contribuind din plin la decizie. Agentul era fericit, făcuse un client nou, ‘gras’ şi, mai ales, îl luase de la concurentul numărul unu. Asta până a apărut în scenă concurentul B, al cărui singur argument este preţul. Când agentul nostru a mers pentru a stabili ultimele detalii şi a semna contractul, clientul l-a anunţat durere în suflet şi tremurici în glas că s-a decis să mergă totuşi pe varianta ‘concurentul B’.

Nu detaliez discuţia ce a urmat. Dar în final agentul i-a spus: “Dacă tot este să alegeţi oferta altei companii decât cea a companiei mele, mai bine rămâneţi cu concurentul A, dar vă rog, pentru binele dumneavoastră, nu alegeţi concurentul B”. Şi a plecat urându-i succes în afaceri…

Peste câteva ore agentul a primit un telefon de la client, care îl chema cu contractul, să îl semneze. Şi i-a mai spus: ‘Dacă îmi  spuneai că voi sunteţi cei mai buni, cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi, că sunteţi mai… şi mai… decât concurentul B, că numai cu voi ar trebui să semnez, nu te-aş fi chemat acum. Aşa, însă, mi-am dat seama că îţi pasă de afacerea mea, deşi nu îţi sunt client.”

Mie mi s-a părut extraordinar. Începe prin a-i oferi prospectului valoare, arată-i că îţi pasă de el şi nu va mai fi nevoie să îi vinzi. Va cumpăra singur de la tine!

Tu ce părere ai despre aceasta situaţie? Ce alte exemple similare cunoşti?

PS: Vrei să ştii de ce am pus cuvântul “încheierea” între ghilimele? Fii pe fază, este subiectul următorului articol!

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

“People in Slow Food understand that food is an environmental issue.“ Michael Pollan

Începusem alt articol, însă mi-au căzut ochii pe un filmuleţ marca TED postat în http://www.e-oportunitati.ro/ de către Robert Peter. Un film care m-a atins la coarda mea cea mai sensibilă din ultima vreme, legat de alimentaţie.

Junkfood la muncă

Este o ‘boală’ generală, întâlnită la toţi cei pe care îi cunosc şi bagă ca MIG-ul la muncă: mâncăm pe apucate şi mâncăm prost. Eu, în loc de mic dejun, mai dorm 30 minute, la prânz bag nişte covrigi uscaţi, gogoşi, pufuleţi sau fulgi de porumb, seara pe la ora 20:00 mănânc prânzul şi la 24:00 cina (bine că măcar nu servesc de la ‘Mec’!). Adesea seara mănânc numai mezeluri, iar mâncarea gătită o aruncăm, pentru că se învecheşte. Apoi mă mir că am făcut ‘colăcei’ şi reuşesc cu greu să încalţ ciorapii sau să mă leg la şireturi… Ca să nu mai spun de gastrită sau, Doamne fereşte, de un eventual ulcer. Ori de oboseala acumulată mult mai repede din cauza presiunii psihice provocată de lipsa mişcării şi a stresului la care mă supun gratuit. Parcă aş fi masochist!

Şi pentru ce? De ce? Să mor împăiat dacă am habar! De aproximativ un an cochetez sporadic cu câte un prânz la oră normală, la un restaurant care oferă 3 feluri de mâncare adevărată pentru numai 15 lei. Şi ştiţi ce? Când reuşesc să ‘mă rup’ 30 – 45 minute şi merg la restaurant nu cade cerul, nu rămân treburi nefăcute, nu întârzii proiectele. Ba chiar am zile mai bune!

Atunci de ce continuu să mănânc aiurea? Nu ştiu şi nici nu mai contează. Filmul lui Jamie Oliver m-a pus pe gânduri şi sunt hotărât să îmi schimb regimul. Avantajul unei alimentaţii sănătoase este nu numai îmbunătăţirea stării fizice, dar şi a celei psihice. Pentru că ies pentru 45 minute din mediul de lucru şi îmi limpezesc mintea.

Bine că măcar mai ies la tenis din când în când, altfel aş fi luat-o razna de mult! Şi-aşa nervii se acumulează şi răbufnesc exact atunci când nu trebuie (de parcă ar trebui cândva…). Dar acum gata, prânzul este prânz şi cina cină! Cu micul dejun… hmmm… mai vedem. Voi trage de mine să ‘gust’ măcar o felie – două de pâine cu ceva şi un suc natural. Fără mâncare dupa ora 20:00, fără covrigi şi alte bălării. Plus tenis şi bicicletă!

Jamie Oliver, bucătar (adevărat), realizator de emisiuni TV, scriitor şi, mai nou, educator, a primit premiul TED “O dorinţă care schimbă lumea” pentru proiectul său de luptă împotriva obezităţii, numit “Învaţă fiecare copil despre mâncare”. Vă invit să vizionaţi filmul în care îşi prezintă proiectul:

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

“Tot ceea ce putea fi inventat a fost inventat.”

Această afirmaţie îi este atribuită, se pare că pe nedrept, lui Charles H. Duell, U.S. Commissioner of Patents.  Mai funny nu este cine a spus-o ci când: în 1899!!! De atunci şi până astăzi s-au inventat câteva chestii…

Aceasta nu este singura afirmaţie stupidă pe tema invenţiilor. Am ataşat un document cu câteva păreri interesante pe care, dacă vreţi să vă distraţi, îl găsiţi la acest link.

Întrebarea care îmi vine în cap citind afirmaţia de la început este: ce urmează? Habar n-am! Dacă aş şti ar vorbi şi ar scrie alţii despre mine . Dar nu încetez să mă minunez de ce le dă unora prin cap. De ceva vreme am devenit fan TED, o organizaţie nonprofit, care promovează idei de toate felurile. TED (www.ted.com) organizează conferinţe unde indivizi cu idei îşi prezintă invenţiile, proiectele, realizările deosebite. Au fost prezenţi şi în România, parcă anul trecut, dar nu am participat şi îmi pare rău.

Acum câteva zile un prieten bun mi-a adus aminte de un filmuleţ văzut pe TED şi care m-a lăsat paf. Un tânăr indian, Pranav Mistry, prezintă în cadrul TED India câteva dispozitive care facilitează interacţiunea universului fizic cu cel informaţional. El oferă o analiză detaliată a noilor sale invenţii numite Al Şaselea Simţ şi “laptop-ul” de hârtie. Îndrumătorul proiectului, Patty Maes, susţine că un astfel de dispozitiv va costa cât un telefon mobil.

Fără comentarii suplimentare vă invit să urmăriţi două filme despre această invenţie şi să vă spuneţi părerea. Pentru cei care vor să vadă şi traducerea pot selecta limba din dreapta butonului Play.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********