Jeffrey Gitomer: “Give me what I want. I want it MY WAY!“

Jeff Jarvis: “Daţi-ne controlul şi îl vom folosi. Nu faceţi asta şi îl veţi pierde.”

Despre Jeffrey Gitomer am scris un articol intitulat “În vânzări nu contează pe cine cunoşti. Contează cine te cunoaşte pe tine.” În alt post am postat un filmuleţ al să despre ‘Încheierea vânzării‘. Tot de la el porneşte şi ideea acestui post.

Jeff Jarvis (se pare că în ultima vreme am o slăbiciune pentru cei botezaţi Jeff ) este autorul cărţii “Ce ar face Google?“, pe care o puteţi cumpăra de la editura Publica.

Filozofia 'Pizza'

Fiecare, în felul său, ne spune că puterea şi controlul nu mai sunt în mâinile companiilor ci în cele ale clienţilor. Jarvis ne povesteşte o experienţă pe care a avut-o cu Dell în 2005, când frustrat la maxim de calitatea proastă a computerului şi de servciile plătite, dar inexistente, a scris pe blogul său un articol, intitulat ‘Dell este o porcărie” (de fapt a scris mai multe pe această temă) precum şi o scrisoare deschisă adresată lui Michael Dell, în care i-a dat câteva sfaturi utile şi sincere. Acţiunile sale au avut un impact răsunător, mulţi au răspuns pe blogul său, alţi bloggeri au preluat ideea, ziarele au scris pe aceeaşi temă.

Cam pe atunci Dell începea să se clatine. Nivelul de satisfacţie al clienţilor scădea vertiginos, încasările descreşteau, iar preţul acţiunilor companiei au ajuns la jumătate din valoarea iniţială, de dinaintea începerea acestei istorii. Mai toată lumea credea că acesta este sfârşitul poveştii Dell. Dar 8 luni mai târziu, în aprilie 2006, Dell a început să facă ceea ce le sugerase Jeff: compania a desemnat personal tehnic pentru a se ocupa de bloggerii care aveau reclamaţii, oferindu-le sprijin. Şi uite aşa Dell a început să se bucure de cronici favorabile.

În iulie 2006 Dell a creat propriul să blog, Direct2Dell, iar directorul blogului a intrat în discuţie cu clienţii, etalând deschidere şi sinceritate, răspunzând criticilor şi promiţând: “Vorbiţi cu oameni adevăraţi, suntem aici pentru a vă asculta.” Lionel Menchaca, direcorul blogului, a adus directori ai altor departamente (vânzări online, design, PR) pentru a discuta cu consumatorii. Compania a desemnat persoane care să citească blogurile şi să scrie comentarii.

În februarie 2007, Michael Dell a lansat site-ul IdeaStorm, unde clienţii pot face sugestii companiei, discutând şi votând ideile lansate de comunitatea consumatorilor. Cu alte cuvinte Dell nu numai că ascultă, dar şi acţionează! Unde este Dell astăzi, nu mai este nevoie să spun. În loc să dispară din lumea afacerilor, Dell a devenit ‘Numero Uno’, pentru că le dă clienţilor ceea ce vor ei.

Platforma Ideas, pe care este contruit site-ul IdeaStorm, a fost creată de Salesforce.com, aceeaşi pe care o foloseşte Starbucks pentru MyStarbucksIdea.com. Urmând exemplul Dell, Starbucks îşi invită clienţii să dea sugestii. Reacţia a fost instantanee, mii de idei, voturi şi comentarii au fost postate. Chris Bruzzo, Chief Information Officer, spune că este crucial pentru Starbucks să închidă cercul şi să îşi ia angajamentul de a reacţiona la sugestiile clienţilor săi: “Vom încorpora aceste idei în derularea afacerilor, în dezvoltarea produselor şi a experienţelor, precum şi în designul magazinelor.” Starbucks are acum 48 de Idea Partners, angajaţi ai companiei, care discută cu clienţii.

Tu câţi Idea Partners ai?

Şi ştii care este partea cea mai faină în toată povestea ascultatului clienţilor? Totul vine gratis! Nu este nevoie să angajezi companii specializate care să te taxeze cu sute de mii de euro. Totul îţi este servit pe tavă chiar de cei care sunt dispuşi să îţi dea şi bani pentru că le pui în aplicare ieile şi sugestiile. Cool, nu?

Gitomer, în stilul său haios, numeşte acest concept ‘filozofia pizza’. Fără alte comentarii, ascultă-l.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Albert Einstein: “ Let’s not pretend that things will change if we keep doing the same things.“

Zilele astea m-am dat mai mult pe Facebook. Unul dintre cunoscuţii mei, Rareş Manolescu, un trainer foarte bun, a scris că s-a întors de la un training unde a descoperit o nouă specie de participanţi, pe care o denumeşte ‘sac de box’. Pentru că sunt genul care se uită la tine candid, nu participă, par că acceptă tot, te evaluează bine în formulare, iar la final spun că nu schimbă nimic. ‘Dai’ în ei, încasează şi revin la starea iniţială…

Trist! Pentru ei, pentru managerii lor şi pentru companiile la care lucrează. Bani aruncaţi pe fereastră!

Atenţie schimbări!

Schimbarea ne înconjoară, schimbarea este peste tot, schimbarea este noua constantă. Se întâmplă în viaţa personală, în afaceri, în marketing, în vânzări. Schimbarea este aproape materială, o simţi, o miroşi, o guşti.

Trăim cea mai mare schimbare din ultimele decenii, criza! Despre acest subiect am mai scris două articole, ‘Nu irosi o criză bună!‘ şi ‘Nu irosi o criză bună! Reloaded‘. Era în ianuarie. Dar se pare că unii n-au învăţat nimic din criza asta. Sunt genul de oameni care aşteaptă să vadă ce se întâmplă. Este stupid să crezi că vei putea obţine aceleaşi rezultate bune făcând azi (mâine) ceea ce făceai ieri, în condiţiile în care totul se schimbă.

Până şi frecvenţa cu care apar crizele se schimbă. Noi habar n-avem cum a fost data trecută, dar pe vremea când noi am făcut ‘revoluţia’, lumea era în recesiune. N-au trecut decât 20 ani de atunci. Şi este foarte posibil ca următoarea să vină mult mai repede. Probabil nu vom mai ieşi niciodată din criză pentru că totul se schimbă într-un ritm infernal.

Şi atunci? Cum reacţionezi la schimbare? Înţelegi că schimbarea înseamnă oportunitate? Profiţi de această oportunitate?

Din acest punct de vedere lumea se împarte în trei: cei care fac lucrurile să se întâmple, cei care privesc cum se întâmplă lucrurile şi cei care habr n-au ce se întâmplă.

Tu din ce categorie faci parte? Un lucru este sigur: nu vei putea să schimbi lumea, se schimbă ea singură, dar poţi schimba lumea ta. Este timpul să iei iniţiativa, să preiei frâiele, să iei controlul gândirii tale şi a acţiunilor tale, să faci schimbarea şi să trăieşti în zilele noastre!

Realitatea este că trebuie să schimbi ce făceai până acum. Trebuie să îţi intensifici eforturile, să munceşti mai mult şi, mai ales, mai inteligent. Provoacă-te în permanenţă şi răspunde rapid provocărilor. Albert Einstein a spus ‎”Without challenges, life becomes a routine, a slow agony.” (fără provocări viaţa devine rutină, o agonie lentă).

Prin natura noastră ne e teamă de schimbare. Pe vremuri ca cea pe care o trăim este normal să simţi dezamăgire, frustrare şi furie. Ideea este să nu te laşi pradă lor şi să lupţi pentru binele tău. Altfel vei ajunge să nu mai gândeşti clar, creativitatea dispare, la fel abilitatea de a găsi răspunsuri şi de a vedea şi exploata oportunităţile.

După părerea mea efortul de a schimba gândirea ‘sacilor de box’ este de prisos. Schimbarea trebuie să vină din tine, să o simţi, să o accepţi, să o trăieşti. Abia după aceea sfaturile altora mai deştepţi sau mai exeprimentaţi te pot ajuta. Iată câteva dintre acestea:

Schimbări

1. Acceptă schimbarea ca parte a vieţii, este inevitabilă, nu te opune, nu lupta împotriva ei, nu rămâne neutru! Nu te enerva, nu fi frustrat, nu te dezamăgi. Nu poţi vedea clar cum schimbarea poate lucra pentru tine dacă eşti supărat pe ea. Dă-i schimbării o şansă!

2. Priveşte în perspectivă, la posibilităţile viitoare. Schimbarea nu este o boală terminală, este doar ceva diferit. Care poate fi ceva bun. Fă din schimbare ceva bun pentru tine.

3. Priveşte-o ca pe o oportunitate. Caută oportunităţile ce se nasc din schimbare şi profită de ele ca să ai succes. Lasă-i pe alţii să aştepte.

4. Păstrează o atitudine pozitivă, ajut-o dacă este cazul. Citeşte cărţi şi articole pe internet, ascultă CD-uri pe tema atitudinii pozitive. De mai multe ori. Caută sprijin la cei care au reuşit acum, în vremuri de schimbare. Citeşte despre ei şi faptele lor dacă nu poţi ajunge la ei.

5. Evită orice contact cu plângăcioşii, nemulţumiţii, frustraţii, dezamăgiţii, pesimiştii, apocalipticii… continuă tu enumerarea. Lasă televizorul şi ziarele (dacă nu ştiai, de acolo afli doar cât de naşpa e totul ).

6. Nu poţi reuşi de unul singur (dacă poţi, eşti un geniu!). Aliază-te cu cei care gândesc pozitiv, cu cei care au găsit soluţii, cu indivizi creativi, proactivi etc. (ai prins ideea!). Puterea de a găsi soluţii creşte exponenţial cu numărul de creiere puse la olaltă.

7. Pune pe hârtie toate lucrurile rele care ţi s-ar putea întâmpla. Fă-ţi un plan de a le evita sau a le rezolva.

8. Scrie toate lucrurile bune care pot veni din schimbare. Construieşte un plan pentru a profita de oportunităţile care se nasc din schimbare, astfel încât să ţi se întâmple aceste lucruri bune.

9. Fixează-ţi câteva obiective ca să faci schimbarea să lucreze în favoarea ta. Nu prea multe, nu prea puţine, recomandarea este 3. Treci apoi la planul de acţiune pentru a atinge aceste obiective.

10. Fii convins(ă) că eşti cel mai bun / cea mai bună. Încredera în sine este extrem de importantă. Schimbarea este o oportunitate de a te testa, de a-ţi dovedi cât de bun(ă) eşti, de a te autodepăşi.

Spuneam mai sus că-i trist pentru ‘sacii de box’. Aşa şi? Pentru tine e bine. Lasă-i pe ei să se uite cum trece trenul în timp ce tu îl conduci!
********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Robert Kiyosaki: “We go to school to learn to work hard for money.“

Cameron Herold: “Let’s raise kids to be entrepreneurs!”

Peste nici o săptămână începe şcoala. Vorbeam cu fiul pe această temă, despre faptul că intră în clasa a V-a, că lucrurile sunt altfel acum cu profesor la fiecare materie, bla, bla, bla. Lucruri care, deşi mă asculta, mi-am dat seama că nu-l interesează prea mult. Pentru că imediat ce m-am oprit să trag aer în piept mi-a zis-o repede şi scurt, ca să nu mai apuc să deschid gura: “Dar eu cum fac nişte bani ai mei? Trec în a V-a şi am voie acum.”

Mi-am adus aminte că şi anul trecut a avut o încercare de a vinde ceva colegilor de şcoală, însă i s-a interzis pentru că “nici măcar clasa a V-a nu este şi s-a apucat de afaceri prin şcoală“. Asta este tot ceea ce a reţinut el: în a V-a are voie. Bravo lui!

Şi am avut un soi de revelaţie: sistemul educaţional şi societatea ne învaţă să fim angajaţii perfecţi şi omoară orice fărâmă de spirit antreprenorial pe care se întâmplă, din când în când, să îl arate vreun elev.

Suntem programaţi să devenim angajţi umili, muncitori, dedicaţi trup şi suflet Companiei, să muncim până ne sar capacele. Părinţii se aşteaptă de la noi să ne luăm o slujbă ‘ca lumea’, să învăţăm pentru a deveni ingineri, avocati, doctori, să fim şi noi în rândul lumii, nu să umblăm după cai verzi pe pereţi încercând să o punem de câte-o afacere.

Învăţăm o grămadă de idioţenii, care nu ne folosesc la absolut nimic în viaţă, însă nimeni nu s-a gândit să bage în programă (chiar din şcoala generală) chestiuni pragmatice, cum sunt cele de mai jos:

Ce ar trebui să îi învăţăm pe copiii noştri

Sau poate s-au gândit, însă este ‘mai bine’ aşa cum e acum… Hmmm.

Viitorul aparţine antreprenorilor, nu angajaţilor. Dar chiar şi celor al căror talent este să fie angajaţi le vor folosi aceste lucruri. De ce să înfrânăm spiritul antreprenorial al unor copii sau tineri când toate previziunile spun că lumea va aparţine firmelor mici? Cine să deţină aceste firme mici, nişte angajaţi perfecţi? Nu cred…

În facultate (’86 – ’91) ai mei nu mi-au dat prea mulţi bani, mi-au dat blugi, cafea, ţigări, dermatografe, rujuri, gumă de mestecat şi alte de-astea, ce aducea tatăl meu din voiaje. Ei mi le dădeau la preţul care le convenea şi eu le vindeam mai scump prin căminele din Braşov. Nu am fost mare amator să umblu din uşă în uşă, aşa că am folosit metode banale astăzi, dar revoluţionare la vreamea aceea: am pus afişe prin cămine şi la cantină (nu mă refer la bileţelele acelea lipite unele peste altele la avizier) şi am împărţit fluturaşi la intrarea în cantină (pe acolo treceau toţi studenţii din complex).  Aş fi făcut eu şi mai multe, dar m-am plictisit şi de asta. Clienţii veneau, dar nu mai aveam chef să scriu şi să împart fluturaşi. Aşa că după un timp am ‘angajat’ câteva fete care să meargă din uşă în uşă, le-am alocat cămine şi le-am ‘dat drumul’ în piaţă. Pierdeam ceva bani pe comisioanele agenţilor, dar vindeau mult mai mult decât aş fi facut-o singur. Toată lumea ieşea în câştig! Şi uite-aşa am avut bani în facultate cât nu puteam cheltui.

În felul lor, de oameni simpli, fără multă educaţie, părtinţii mei mi-au dat şansa să înţeleg că e bună cartea, dar ar trebui să fac mai mult decât atât. Iar eu ce am făcut? Când am terminat facultatea m-am angajat la un service auto deschis de un maistru de la Dacia. Un idiot… eu, nu el. În loc să îmi continuu munca de antreprenor, am devenit un angajat perfect la o firmă mică, apoi la câteva corporaţii. Şi în naivitatea mea am fost şi fericit, am zis că l-am prins pe Dumnezeu de picior pentru că am avut şansa să lucrez pentru câteva dintre cele mai tari coropraţii prezente în România.

Acum, ca să fiu sincer, am învăţat foarte multe muncind pentru corporaţii. Dar sunt sigur că mi-ar fi fost mult mai bine dacă aş fi continuat ce am început în facultate: să fiu antreprenor!

Revenind la fiul meu, următorul lucru pe care îl voi face este să punem cap la cap un plan de afacere, apoi să îl antrenez pentru a-şi îmbunătăţi calităţile de antreprenor pe care le arată. Deja au început problemele: maică-sa nu e de acord , deci iată o oportunitate de a ne antrena pentru găsirea soluţiilor şi pentru rezovarea problemelor.

Am fost curios să vad cum e în lumea capitalistă. Mă gândeam că numai la noi e aşa şi am vrut sa aflu cum fac nord-americanii, campionii capitalismului. Însă iată ce am găsit: un film marca TED, în care un canadian pe nume Cameron Herold, se plânge de acelaşi lucru. Hei, asta-i o consipaţie la nivel mondial!

Eu unul sunt hotărât să lupt împotriva ei. Pentru început prin pregătirea fiului meu.

Vizionază filmul şi spune-ţi părerea.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

“Tot ceea ce putea fi inventat a fost inventat.”

Această afirmaţie îi este atribuită, se pare că pe nedrept, lui Charles H. Duell, U.S. Commissioner of Patents.  Mai funny nu este cine a spus-o ci când: în 1899!!! De atunci şi până astăzi s-au inventat câteva chestii…

Aceasta nu este singura afirmaţie stupidă pe tema invenţiilor. Am ataşat un document cu câteva păreri interesante pe care, dacă vreţi să vă distraţi, îl găsiţi la acest link.

Întrebarea care îmi vine în cap citind afirmaţia de la început este: ce urmează? Habar n-am! Dacă aş şti ar vorbi şi ar scrie alţii despre mine . Dar nu încetez să mă minunez de ce le dă unora prin cap. De ceva vreme am devenit fan TED, o organizaţie nonprofit, care promovează idei de toate felurile. TED (www.ted.com) organizează conferinţe unde indivizi cu idei îşi prezintă invenţiile, proiectele, realizările deosebite. Au fost prezenţi şi în România, parcă anul trecut, dar nu am participat şi îmi pare rău.

Acum câteva zile un prieten bun mi-a adus aminte de un filmuleţ văzut pe TED şi care m-a lăsat paf. Un tânăr indian, Pranav Mistry, prezintă în cadrul TED India câteva dispozitive care facilitează interacţiunea universului fizic cu cel informaţional. El oferă o analiză detaliată a noilor sale invenţii numite Al Şaselea Simţ şi “laptop-ul” de hârtie. Îndrumătorul proiectului, Patty Maes, susţine că un astfel de dispozitiv va costa cât un telefon mobil.

Fără comentarii suplimentare vă invit să urmăriţi două filme despre această invenţie şi să vă spuneţi părerea. Pentru cei care vor să vadă şi traducerea pot selecta limba din dreapta butonului Play.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

“Being a good employee is not being a suck up. Suck ups are not good employees; they are just being used.” – Anonymous

Şefu'

Toată lumea ştie că prietenii ţi-i alegi, duşmanii te aleg ei pe tine, însă familia şi şefii ţi-i dă Dumnezeu. Acum, dacă din şefi îţi faci prieteni sau duşmani (mă rog, uneori familie, dar aici nu mă bag ) depinde în întregime de tine. Majoritatea dintre noi avem câte unul şi, cred eu, că ne-ar plăcea să îi intrăm în graţii. Uneori nimic nu ajută, dar asta-i altă poveste.

Ştiu, noi facem totul ca la carte, însă mai sunt unii prinşi cam des în offside şi care apoi dau vina pe şefi că sunt aşa şi pe dincolo. Pentru ei, nu pentru noi, Doamne fereşte, listez mai jos câteva recomandări care sper să îi ajute:

Să vină la muncă – E basic, dar oricât ar părea de ciudată această recomandare, sunt indivizi care fac ce fac şi se îmbolnăvesc subit când e de treabă, le mor bunicii a treia oară sau le curge apa de la vecini deşi stau la casă. Mai sunt cei cărora nu le sună alarma de trezire decât de 3 ori pe lună sau care dau de câte un accident în fiecare dimineaţă (nu e vina lor că întârzie). Şi cei care îşi termină treaba în permanenţă cu 1-2 ore înainte de finalul programului şi dacă tot sunt aşa de eficienţi dispar pur şi simplu.

Să îşi cunoască şi să îşi facă bine treaba – “Pe bune? Să mor io, dacă ştiam că aşa se face nu greşeam!” Sunt indivizi care au centura neagră la replici de genul acesta. Nimeni nu le ştie pe toate şi e OK ca din când în când să mai întrebe cum se face aia sau ailaltă, dar ar fi de preferat să nu îi dea prea des ocazia şefului să spună “Ar fi trebuit să ştii asta până acum”.

Să nu se fofileze – Chiar dacă pare că nu, şeful veghează! Vede şi aude, ştie ce îi poate pielea fiecăruia. Aşa că cel mai simplu ar fi pentru angajat să îşi facă treaba. Să şi-o facă bine!

Să aibe influenţă pozitivă – Bârfa şi plângerile de tot felul reprezintă ocupaţia preferată a unora. Ba ai zice că le scrie în fişa postului şi, conştiincioşi cum sunt, se perfecţionează continuu. Se întâmplă uneori, rar, ce-i drept, să le-o ia altcineva înainte, însă recuperează rapid şi preiau conducerea discuţiei. Iar când prind pe câte unul că greşeşte îl fac de ocară peste tot.

Să urmeze directivele – Frate, au câte unii nişte şefi care le tot dau chestii stupide de făcut! Or fi importante pentru şefi, dar parcă au şefii habar de ceva? Pentru ei nu sunt la fel de importante, ştiu ei mai bine ce au de făcut. Ia să-i mai lase în pace cu tâmpeniile, să şi le facă şefii singuri sau să le dea lingăilor!

Să comunice îndeplinirea sarcinilor – Parcă şefii n-ar şti că ei duc la bun sfârşit toate sarcinile. Au făcut-o şi pe-asta, ce mai trebuie să spună când şi cum? Agasanţi şefii ăştia!

Să participe la găsirea soluţiilor – Da, echipa are probleme, dar ce, e treaba lor să ofere soluţii? Să le dea şeful, că doar de-aia ia o căruţă de bani. Să şi-i câştige!

Să aibe iniţiativă – Am întâlnit mulţi angajaţi cu atitudine de genul “las’ că s-o găsi unul care să o facă şi pe-asta”. Sau “ce să îi zic lu’ şefu’ de chestia asta, că mi-o dă mie s-o rezolv”. Las’ că-i bine şi-aşa, cum a mers până acum o să meargă şi de aici înainte.

Să promită şi să livreze ce promit – Mai sunt câte unii care se feresc de angajamente ca dracul de tămâie. Ca să scape de gura şefului, se angajează uneori să facă câte ceva şi uneori le iese, dar de regulă e aşa de greu, întreaga lume este împotriva lor. Cum să îşi ţină promisiunile în condiţiile astea? Sărmanii!

Să înveţe tot timpul, să se dezvolte – Auzi, ştii ce? Dacă firma îi vrea deştepţi să îi trimită la cursuri! Ce ei au timp de studiu? Lasă, că sunt buni aşa cum sunt, îşi fac targeturile, nu au gânduri de mărire, ca să zică cârcotaşii că se dau ei deştepţi.

Să fie loiali – Bre, asta-i nu-i nici firma lor, nici a lui tata lor.Vin şi ei la treabă să câştige o pâine, acum mai vor şefii să şi ridice firma în slăvi pă peste tot. Sau ce, e treaba lor să îi dea pe goarnă pe ăia care fură de la firmă? Şi până la urmă, dacă tot o fac alţii, de ce n-ar ciupi şi ei un pic, că are firma de unde?!

Să fie respectuoşi – Ceilalţi trebuie să le arate respect întâi şi apoi mai vedem. Mai ales dacă sunt vedetele echipei…

Să participe la activităţi cu colegii şi / sau cu şeful – Lor nu le plac chermezele cu colegii, nişte prăpădiţi. La ce le foloseşte să îi cunoască? Iar şeful, lasă-l să stea la birou, ce să caute cu ei pe teren? La o cafea împreună cu şeful? Ce să îşî spună? Îşi fac treaba, nu e nevoie să se cunoască mai mult de atât.

Gata, mă opresc aici! Pentru cei interesaţi anexez linkurile următoare, care tratează aceeaşi temă:

http://www.ehow.com/how_2310372_please-your-boss.html

http://www.helium.com/items/165132-how-to-please-your-boss

http://www.askmen.com/money/career/24b_career.html

De curiozitate am numărat recomandările mele. Sunt 13 Zic eu că de data asta e cu noroc. Sunt sigur că lista poate continua, dar vă las pe voi să o completaţi…

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

De fapt acest articol nu este scris de mine ci de Stephen Covey, autorul cărţii ‘The 7 Habits of Highly Effective People’.  Aveam în plan să scriu despre altceva, dar răsfoind notiţe mai vechi am dat peste  acest articol şi m-am decis să îl public. O parte din voi îl cuonaşteţi, aţii nu. Cred că este bine să îl citiţi sau să îl recitiţi pentru că acum, în perioada aceasta dificlă, avem nevoie să îl înţelegem şi să îl aplicăm mai mult ca oricând. Ideea acestui principiu are strânsă legătură cu Habit 1 propus de Covey.

Principiul 90/10

Aplică Principiul 90/10 şi viaţa ţi se va schimba (prin modul în care reacţionezi). Dar care este acest principiu?

10% din viaţă este formată din ceea ce ţi se întâmplă. 90% din viaţa este decisă de modul în care reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă.

Principiul 90 / 10

Ce înseamnă acest lucru?

Chiar nu ai control asupra a 10% din ceea ce ţi se întâmplă. Nu poţi opri avionul să întârzie, ceea ce îţi va strica tot programul. Un şofer  îţi ‘taie faţa’. În weekend o să plouă. Nu controlezi aceste lucruri. Dar cu celelalte 90% este altă situaţie. TU decizi celelalte 90%.

Cum? Prin reacţia ta. Nu poţi controla lumina roşie a semaforului, dar îţi poţi controla reacţia. Nuu lăsa oamenii să te păcălească; TU poţi controla modul în care reacţionezi.

Să folosim un exemplu. Iei micul dejun împreună cu familia. Fiica ta varsă ceaşca de cafea peste cămaşa ta de serviciu. Nu ai niciun control asupra a ceea ce tocmai s-a întâmplat. Ceea ce urmează va fi determinat de modul în care tu reacţionezi.

Înjuri. Îţi cerţi fiica pentru că a vărsat ceaşca de cafea. Ea plânge. După ce îţi cerţi fiica te întorci spre soţia ta şi o critici pentru că a lăsat ceaşca prea aproape de marginea mesei. Urmează o scurtă ceartă.

Te grăbeşti să îţi schimbi cămaşa. Cănd te întorci vezi că fiica ta a fost prea ocupată cu plânsul pentru a-şi termina micul dejun şi a se pregăti de şcoală. A pierdut autobuzul şcolii. Soţia ta trebuie să plece imediat la serviciu. Tu te grăbeşti să ajungi la maşină pentru a-ţi duce fiica la şcoala. Pentru că eşti în întârziere conduci cu 70km/h prin oraş, unde este limita de 50km/h.

După 15-20 minute pierdute şi o amendă ajungi cu întârziere la şcoală. Fiica ta fuge spre şcoala fără să îţi spună ‘la revedere’. Ajungi la birou cu 20 minute întârziere şi reealizezi că ţi-ai uitat servieta acasă. Ziua ta a inceput mizerbil. Şi continuă din ce în ce mai rău. Abia aştepţi să te întorci acasă.

Când ajungi observi ca există o tensiune în relaţia ta cu sotia şi cu fiica. De ce? Din cauza modului în care ai reacţionat de dimineaţă. De ce ai avut o zi proastă?

A) Cafeaua a cauzat-o?

B) Fiica ta a cauzat-o?

C) Poliţistul a cauzat-o?

D) Tu ai cauzat-o?

Răspunsul corect este ” D”.

Nu ai avut control asupra a cea ce s-a întâmplat cu cafeaua. Modul în care ai reacţionat în următoarele 5 secunde a cauzat ziua ta proastă. Iată ce s-ar fi putut şi ce ar fi trebuit să se întâmple.

Cafeaua este împrâştiată pe tine. Fiica ta este pe punctul de a începe să plângă. Tu îi spui blând: “Este în regulă, dulceaţă, trebuie doar să fii mai atentă data viitoare”. Apoi te duci să te schimbi.

După ce îţi pui o cămaşă curată şi îţi iei servieta te întorci în bucătărie la timp pentru a-ţi vedea fiica urcând în autobuzul şcolii. Se întoarce spre tine şi îţi face cu mâna. Ajungi la serviciu cu 5 minute mai devreme şi saluţi zâmbitor pe toată lumea. La sfârşitul zilei şeful tău remarcă faptuil că ai avut o zi bună.

Observi diferenţa. Două scenarii diferite care au început la fel. Dar au continuat şi s-au terminat diferit. De ce? Pentru că ai reacţionat diferit! Chiar nu ai control asupra a 10% din ceea ce ţi se întâmplă. Celelalte 90% sunt determinate de modul în care reacţionezi.

Iată câteva moduri în care poţi aplica Principiul 90/10.

Daca cineva spune ceva negativ despre tine, nu fi ca un burete. Lasă atacul să se prelingă ca apa pe sticlă. Nu lăsa comentariile negative să te afecteze! Reacţionează corect şi nu îţi vor strica ziua. O reacţie greşită poate duce la pierderea unui prieten, la concediere, la sters etc.

Cum reacţionezi când cineva îţi ‘taie faţa’ în trafic? Încerci să intri în el? Te enervezi? Loveşti volanul? Unui prieten de-al meu (al lui Covey) i-a căzut volanul. Înjuri? Îţi creşte tensiunea? CUI ÎI PASĂ dacă ajungi cu 10 secunde mai târziu? De ce să laşi maşinile să îţi strice ziua?

Aminteşte-ţi Principiul 90/10 şi nu îţi mai face griji.

Ţi se spune că ţi-ai pierdut serviciul. De ce să numai dormi şi să devii nervos? Se va rezolva. Foloseşte-ţi energia risipită pe griji pentru a găsi un alt job. Avionul întârzie şi îţi dă peste cap tot programul. De ce să îţî descarci frustrarea pe însoţitoarea de bord? Ea nu are control asupra a ceea ce se întâmplă. Foloseşte-ţi timpul pentru a studia, împrieteneşte-te cu un pasager. De ce să te stresezi? Nu faci altceva decât să îţi înrăutăţeşti situaţia.

Acum ştii Principiul 90/10. Aplică-l şi vei fi uimit de rezultate. Nu pierzi nimic dacă încerci.

Principiul 90/10 este extraordinar şi cu toate acestea puţini îl cunosc şi şi mai puţini îl aplică. Rezultatul? Milioane de oameni suferă de stres, depresii şi atacuri de inimă. Parcă nu mai există succes în viaţă. Zilele proaste sunt urmate de altele şi mai proaste. Lucruri îngrozitoare par a se întâmpla zilnic. Este un stres zilnic, nu e veselie, relaţiile sunt toate compromise. Viaţa este plictisitoare şi crudă. Te regăseşti în această descriere? Dacă da, nu fi descurajat.

Poate fi şi altfel. Înţelege şi să aplică Principiul 90/10. Îţi schimba viaţa în bine!!!

Cunosc acest principiu de mult timp. Şi l-am aplicat adesea. Dar am dat şi rateuri (nu de puţine ori), aşa că mă bucur pentru faptul că l-am regăsit. Partea ‘funny’ este că prima dată nu am luat contact cu Principiul 90/10 al lui Covey ci cu o variantă muzicală a sa, care spune în mare cam acelaşi lucru. Citez câteva versuri:

“In every life we have some trouble,
When you worry you make it double

Cause when you worry, your face will frown,
And that will bring everybody down.”

Le recunoşti? Şi dacă da şi dacă nu, urmăreşte videoclipul de mai jos:

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Un bun prieten de-al meu, Marius Gîrlea, owner la www.jobsiro.ro, a deschis o discuţie pe LinkedIn, care sună cam aşa:

Nu vânzări!

“Care mai este baza de selecţie în vânzări? Mai sunt vânzările prima opţiune de rezervă a celor în căutare de job şi care nu îşi găsesc unul în domeniul lor?

La Târgul Absolvenţilor de acum 3-4 zile zeci de tineri ne-au contactat pentru un job solicitând explicit “nu vânzări“! Este o întoarcere la 180^o faţă de acum ceva timp când vânzările erau considerate o opţiune majoră, mai ales la start up.”

Zilele acestea mă gândeam la ce ar trebui făcut atunci când echipa de vânzări a amorţit, s-a uzat, s-a atrofiat, oamenii pleacă şi nu ai cu cine să îi înlocuieşti? Astăzi jocul are alte reguli, impuse de creşterea ofertei, de aplatizarea diferenţelor de calitate, de sofisticarea clienţilor, de criză, de dispariţia graniţelor, de diversificarea metodelor de vânzare, de… de… de… Şi atunci ce să facă sărmanii agenţi de vânzări, bruiaţi de schimbări şi debusolaţi de viteza cu care acestea se petrec?

Marea majoritate au fost atraşi de mirajul câştigurilor relativ măricele şi relativ facile, pe vremea când companiile angajau la grămadă. Cei mai mulţi au ‘beneficiat’ de pregătire gen “mergi şi tu 2-3 zile cu câţiva colegi, apoi treci la treabă, că tre’ să producem”. Cei norocoşi au avut parte de traininguri ‘basic’ de tipul ‘Paşii vânzărilor’. Cei foarte norocoşi au fost trimişi la cursuri de negocieri… Una, două, maxim trei zile de curs, de regulă în weekend şi gata! Unii au primit şi diplome. UAU, dă bine la CV! Foarte puţini au avut parte de programe ample de pregătire.

Training de vănzări!?

De pe urma acestor programe, mai mult sau mai puţin consistente, agenţii au învăţat câteva tehnici utile şi au dobândit / şi-au îmbunătăţit unele abitilităţi. Însă foarte puţini au trecut printr-un proces sistematic care să le permită adaptarea la schimbări şi care să le rafineze abilităţile pentru a deveni cu adevărat buni în meseria lor. Cei mai mulţi au atins un prag care uşor-uşor i-a împins spre amorţeală. Până şi cei mai vechi în branşă nu au 10-15 ani de experienţă ci un an multiplicat de 10 – 15 ori!

O proporţie covârşitoare dintre oamenii de vânzări a ajuns să joace un singur joc, acela de a reacţiona la cererile clienţilor. Problema a devenit simptomatică. Competiţia oferă preţuri mai mici şi singura reacţie este să dea preţuri şi mai mici. Vânzarea se transformă în ‘ospătărie’ şi agenţii se ocupă de chestiuni banale în loc să facă vizite productive, să găsească clienţi noi sau să îi crească pe cei existenţi. Oamenii de vânzări au devenit un rău necesar, nu mai sunt motorul companiei, contribuitorii principali la profitul afacerii.

Şi uite aşa până şi cei mai experimentaţi agenţi încetează să se dezvolte. Pentru că au încetat să mai înveţe! Este oare vina lor? Într-o oarecare măsură da. Fiecare om este responsabil de propria sa dezvoltare. Dar la fel sunt şi companiile… După părerea mea acţionarii şi managerii companiilor sunt principalii vinovaţi pentru situaţia actuală. Nu se pot aştepta să organizeze unul – două cursuri şi apoi să aibă superagenţi. Nu pot să lase procesul de învăţare – dezvoltare numai pe seama agenţilor şi apoi să se mire că nu mai vrea nimeni să se angajeze la ei, în departamentul de vânzări.

Este vital pentru companii să investească şi în procese de pregătire a oamenilor de vânzări. Subliniez, nu în traininguri disparate, nu în programe incosistente, ci în procese coerente şi sofisticate. Dezvoltarea propriei echipe de vânzări trebuie privită ca o linie de business în sine. În cariera mea am lucrat la câteva companii multinaţionale de prim rang şi am avut contacte cu altele la fel de mari. Toate au programe de dezvoltare pentru oamenii de vânzări, dar nu am cunoştinţă ca vreuna să fi calculat ROI (Return On Investment) pentru această activitate. Sunt convins că este timpul pentru o altă abordare.

Procesul de pregătire si dezvoltare are patru elemente critice: motivaţia, responsabilizarea, transpunerea informaţiilor în practică şi evaluarea. Să le luăm pe rând.

1. Motivaţia

Am văzut mulţi agenţi de vânzări care participă la cursuri numai pentru că aşa le-a spus şeful să facă. Ei au treabă, n-au timp de stat în fund 8 ore pe zi, timp de 2 zile (care, apropos, sunt zilele lor libere), ca să le predice cum să îşi facă ei meseria unul care nu a făcut vânzări în viaţa lui.

Scopul unui training de vânzări este de a schimba comportamentul, nu învăţatul de dragul învăţăturii. Atunci când un agent de vânzări nu recunoaşte nevoia şi beneficiile acestei schimbări eforturile tuturor (companie, management, trainer şi agent) sunt în zadar. Ca la orice vânzare, compania trebuie să răspundă întrebării pe care şi-o pune orice agent: ‘ce am eu de câştigat dacă învăţ să fac lucrurile aşa?’

Fără motivaţie nu există învăţare.

2. Responsabilizarea

Schimbarea comportamentului este ceea ce încearcă trainingurile să facă. Altfel chiar nu merită să dai banii pe cursuri. Pentru adulţi este greu să o facă chiar şi dacă sunt conştienţi de nevoia de schimbare, iar majoritatea agenţilor nici măcar nu ştiu care sunt comportamentele care trebuie schimbate.

Procesul de schimbare începe în sala de curs prin conştientizarea nevoii de schimbare si identificarea comportamentelor care trebuie schimbate. Apoi cunoştinţele nou acumulate trebuie consolidate prin folosirea lor în teren. Agenţii sunt obişnuţi să lucreze cu obiective, ceea ce se traduce prin responsabilizare. Numai când agenţii primesc obiectivul ca noile comportamente să fie aplicate în activitatea zilnică, când agentul este făcut responsabil pentru aceasta, procesul de învăţare are finalitate.

3. Transpunerea informaţiilor în practică

Unul dintre obiectivele unui training este ca informaţiile acumulate în sala de curs să fie folosite în activitatea de teren a agenţilor. Pentru aceasta informaţiile şi cunoştinţele trebuie să aibă aplicabilitate practică şi să fie tranferate agenţilor într-un mod care să le evidenţieze acest lucru.

Un curs organizat ca la şcoală, în care elevii stau în bănci, iar profesorul ţine o predică, are şanse zero să îi convingă pe agenţi să aplice cunoştinţele acumulate. De aceea trainingurile trebuie să fie interactive, să îi implice pe participanţi în procesul de învăţare, să experimenteze.

Şansele ca agenţii să transpună în practică informaţiile oferite la training cresc atunci când acestea pornesc de la cunoştinţe pe care agenţii le au deja, când adresează nevoile agenţilor şi când au legătură cu experienţele lor.

Este esenţial ca agenţii să conştientizeze faptul că au obligativitatea să şi aplice ce au învăţat, de a doua zi după training. Managerul agenţilor joacă un rol extrem de important în acest proces, denumit ‘follow-up’. Suportul lor este esenţial în evitarea revenirii la vechile comportamente.

4. Evaluarea

Aproape fără excepţie participanţii la training sunt rugaţi să completeze la finalul cursului un formular prin care să evalueze calitatea informaţiilor şi modul în care acestea au fost transmise. Şi cam atât. Nu e nimic rău să evaluezi cursul şi instructorul. Dar aceste evaluări nu spun nimic despre cât au învăţat participanţii, ce au reţinut şi mai ales despre ce şi cât vor aplica în teren.

Cele mai multe evaluări sunt pozitive şi e ok, dar când se întorc în piaţă majoritatea agenţilor au acelaşi comportament ca înaintea trainigului. Şi atunci te întrebi de ce s-a mai făcut cursul? A fost bine, ne-a plăcut, dar n-am rămas cu nimic. De aceea este necesar un test la finalul trainingului care să arate cât de mult din informaţiile transmise au fost reţinute de participanţi. Testele pot fi scrise, practice sau o combinaţie dintre cele două.

Dar tot nu este de ajuns. Studiile arată că participanţii la training uită în primele 30 zile 87% din ceea ce au învăţat. Majoritatea companiilor nu au pus la punct un proces de follow-up. Majoritatea programelor de training nu oferă această facilitate. Citeam undeva că numai 10% dintre companii evaluează eficienţa cursului, acel ROI de care spuneam mai sus (câţi lei a produs în plus fiecare agent pentru fiecare leu investit în trainingul său).

Fiecare agent trebuie evaluat de 3 ori: înainte de training, după 3 luni şi la 6 luni de la finalizarea trainingului. Evaluarea înseamnă măsurarea cifrelor de vânzări, pe fondul unui proces de follow-up, coaching, practică pe teren şi învăţături adiţionale, care să ducă la atingerea obiectivelor companiei.

Motivaţia de a învăţa şi de a aplica ceea ce au învăţat creşte dacă agenţii ştiu ca vor fi testaţi şi evaluaţi pe parcursul procesului. Nu numai la sfârşitul cursului, ci şi pe teren, acolo, în tranşee.

Ceea ce este măsurat este învăţat.

Am menţionat faptul că procesul de pregătire – dezvoltare ar trebui privit ca o linie de business în sine. Un curs nu este suficient. Nici două, nici trei, nici patru… Este nevoie să se investească într-un program întins pe o perioadă mai lungă, un fel de academie, care să cuprindă mai multe tematici, fiecare cu motivaţii, obiective şi modalităţi de evaluare proprii. Obiectivele de training trebuie aliniate cu obiectivele afacerii. Pentru a accede la nivelul următor fiecare agent are obligaţia de a trece cu brio testele nivelului curent. La absolvirea întregului proces şi numai atunci companiile pot să ofere certificate sau diplome, care să ateste nivelul înalt de pregătire şi performanţă al agenţilor.

Pentru a se asigura că procesul de învăţare este eficient şi că cele învăţate sunt aplicate, companiile sunt nevoite să:

1. pregatească şi managerii, nu numai agenţii de vânzări. Managerii de vânzări pot consolida sau pot împiedica procesul de schimbare a comportamentelor. Este absurd să îi înveţi pe agenţi cum să facă anumite lucruri, apoi să îi trimiţi în teren sub comanda unor manageri care nu înţeleg, nu sprijină şi nu susţin noul sistem;
2. încurajeze creativitatea şi experimentarea. Oamenii învaţă mai uşor când au posibilitatea să încerce, când pot experimenta şi greşi fără teamă, când atmosfera este detaşată şi distractivă. Iar şansele ca ei să transpună în practică ce au învăţat cresc considerabil;
3. implementeze implicarea activă, exerciţiile individuale şi de echipă, role-play-urile, împărtăşirea exeperienţelor;
4. pună la dispoziţie resurse şi să creeze un mediu propice autoeducării astfel încât agenţii să conştientizeze necesitatea implicării în proces şi să îşi asume responsabilitatea pregătirii;
5. măsoare nivelul de pregătire şi de cunoştinţe înainte de training, pe timpul pregătirii, la finalul pregătirii şi după pregătire prin evaluări periodice;
6. dezvolte un mecanism de oferire regulată a feedback-ului, care să le arate agenţilor care este stadiul de dezvoltare, ce fac bine şi ce mai trebuie exersat;
7. trateze agenţii ca pe egali. Opiniile lor trebuie respectate şi recunoscute. Un manager poate învăţa la fel de mult de la agenţi cât învaţă agenţii de la manageri. Agenţii sunt poate mai importanţi decât asociaţii companiei când vine vorba de obţinerea profitului.

Se spune că oamenii reprezintă cel mai valoros activ al unei companii. Fals, oamenii valoroşi reprezintă cel mai valoros activ al unei companii! Însă companiile par să fi uitat acest lucru sau să nu-l fi ştiut niciodată. Ori poate nu ştiu cum să îşi valorifice acest activ.

Ca o concluzie, consider că este obligaţia companiilor să creeze un mediu propice dezvoltării. Este nevoie să investească serios şi în pregătirea oamenilor de vânzări, să o facă continuu şi consistent.

Numai aşa vor reuşi să atragă, să dezvolte şi să reţină agenţi de vânzare valoroşi, care să contribuie eficient la profit.

********

Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.

Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********