scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

În prima parte a articolului am prezentat patru dintre greşelile pe care le-am identificat ca fiind cele mai grave în 2009. Ele au constat în faptul că am cam pierdut contactul cu clienţii şi mai ales cu angajaţii. Acum o prezint pe a cincea şi cea mai prostească:

5. Am tăiat costurile pentru a supravieţui crizei. Sau recesiunii. Sau ce-o fi ea…

Acest lucru era ok în era industrială, când accentul se punea pe produs, pe abilităţi şi experienţă. Nimeni nu era de neînlocuit! Remember? Costurile se tăiau pentru a face faţă unei scăderi a producţiei, acest lucru avea sens.

Astăzi suntem în era intelectuală, iar accentul se pune pe idei şi servicii. Este o lume nouă… Ce am greşit?

5.1. Am tăiat costurile când treaba a început să scârţâie.

2009: Dar în perioade de criză ideile şi oportunităţile abundă. Nu credeţi? Uitaţi-vă la americani: majoritatea celor concediaţi s-au apucat de afaceri mici, cele mai multe în sfera serviciilor. Verificaţi internetul, abundă de idei noi şi accesibile.

2010: Vom rezista primei reacţii, aceea de a tăia şi vom construi. Ce au nevoie economia şi cei care se învârt în ea? Ce oportunităţi exista? Cum le pot exploata? Cum îmi pot modifica afacerea pentru a putea fructifica mai bine ceea ce ştim foarte bine să facem? Asta înseamnă în primul rând să nu facem primele patru greşeli şi să stăm conectaţi cu piaţa, cu clienţii şi cu angajaţii. Evident, vom avea nevoie de angajaţi să ne dea idei şi să ne sprijine să le implementăm. De ce i-am da afară? Chiar şi clienţii pot face acest lucru. Sau mai ales clienţii!!! Cuvântul de ordine: CONSTRUIM!

5.2. Am tăiat investiţiile în marketing şi în educaţie.

2009: Atunci când vrei cu adevărat să rezişti în piaţă şi să rămâi cunoscut, marketingul este vital. Pregătirea angajaţilor de asemenea. Asta dacă vrei sa rămâi competitiv într-o lume care se schimbă fantastic de repede. Şi iată-ne pe noi, deştepţii pământului, care ne-am apucat să ţinem banii la ciorap şi n-am mai bagat un leu în training şi foarte, foarte puţin în marketing (şi pe ăia i-am ‘investit’ foarte prost!)

2010: Angajaţii în care investim rămân şi performează mai bine. Dar nu vom face training de dragul trainigului, aşa cum s-a întâmplat de multe ori până acum. În funcţie de ideile care ne vin şi pe care le vom aplica, vom decide şi specificul trainingului. Scurt, la obiect, eficient. Şi follow-up, neapărat!!! Marketing? Bineînţeles, dar inteligent. TV? No way! Radio? Nu prea. Presa scrisă? Nu cred. Internet? Daaa. Idei năstruşnice, marketing experienţial…? Cu siguranţă! Fiecare dintre noi are afaceri diferite, însă vom face ceva de care potenţialii noştri clienţi să îşi amintească. Ce? Toate la timpul lor… fiecare ce i se potriveşte.

5.3. Am tăiat beneficiile angajaţilor.

2009: Ce poate avea un impact mai negativ decât să iei ceva unui angajat, ceva ce devenise ’un dat’? Nimic! Am susţinut întotdeauna că banul (şi aici înţeleg beneficii în general, nu numai cash) nu este cel mai mare motivator, dar este cu siguranţă cel mai mare demotivator! Impactul este negativ rău de tot. Dar noi, de ce să facem ceea ce ştiam că e bine? Nuuu, noi am tăiat beneficiile ca să salvăm 5 bani! (Unii dintre noi nu au dat comisioanele la sfârşit de an, aşa cum promiseseră, deşi cifrele s-au atins!)

2010: Nu predic păstrarea tuturor beneficiilor. Este clar că nu putem păstra acelaşi nivel al costurilor pe timp de criză. Şi angajaţii ştiu acest lucru, dar nu îl vor accepta dacă le este impus., dacă dăm cu barda! Vom discuta cu ei şi vom analiza care variantă are cel mai mic impact. Poate reuşim să oferim altceva în schimb. Ştiu o companie mare, care a făcut-o foarte inteligent: a mărit un pic salariul fix, a micşorat un pic bonusul total, astfel încât adunate să dea ca înainte de criză, dar oferă o siguranţă mai mare datorită salariului fix crescut. Şi nu este totul: pentru acest favor a tăiat din bonusrile de masă. Şi încă ceva: a pus obiective foarte ambiţioase! Toată lumea este mulţumită (o parte dintre angajaţi au atins, chiar depăşit targeturile – deci se poate!!!), iar compania a salvat o grămadă mare de bani, credeţi-mă.

5.4. Am tăiat salariile.

2009: Este nevoie să scriu ceva aici? S-au dus atitudine, emoţii, gândire, performanţă, loialitate, proactivitate, toate! Ne-am ales cu nişte legume. Vorba aia: oricât de puţin ne-ar plăti, noi putem munci şi mai puţin! Ca să nu dăm afarăa am ales, pentru că aşa ni s-a părut democratic, să micşorăm salariile. Şi după câteva luni am început şi concedierile…

2010: Este posibil să fim nevoiţi să reducem numărul angajaţilor, în ciuda oportunităţilor pe care le vom descoperi. Dar nu îi vom alege pe cei conediaţi după mărimea salariului. Nici nu le vom micşora venitul fix celor rămaşi. Vom face selecţia pe baza performanţei. Dar poate nu este nevoie să mai concediem pe nimeni. Poate trebuie chiar să angajăm oameni cu talent, idei şi proactivitate. Sau poate vom face o combinaţie: angajăm oameni buni şi îi lăsăm să plece pe cei care nu mai fac faţă. Chiar dacă acest lucru înseamnă mărirea fondului de salarii. Vom cere în schimb performanţe suplimentare. În ciuda crizei, se poate, idei să avem şi să le punem în practică!

Una peste alta, oamenii noştri sunt profitul nostru! Vom investi în cei buni şi le vom da unelte pentru a deveni mai buni, pentru a gândi mai mult şi mai bine. Ne vom exploata toate punctele tari şi vom construi pe baza lor, vom profita de oportunităţile apărute şi vom avea succes. Vom scoate maxim din planurile noastre. MAXIM am spus!

La final două citate din Albert Einstein, despre criză:

Let’s not pretend that things will change if we keep doing the same things. A crisis can be a real blessing to any person, to any nation. For all crises bring progress. Creativity is born from anguish. Just like the day is born form the dark night. It’s in crisis that inventive is born, as well as discoveries, and big strategies. He who overcomes crisis, overcomes himself, without getting overcome.

He who blames his failure to a crisis neglects his own talent, and is more respectful to problems than to solutions. Incompetence is the the true crisis. The greatest inconvenience of people and nations is the laziness with which they attempt to find the solutions to their problems. There’s no challenge without a crisis. Without challenges, life becomes a routine, a slow agony. There’s no merits without crisis. It’s in the crisis where we can show the very best in us. Without a crisis, any wind becomes a tender touch.

********

Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!

********

Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!

Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!

********

Site-ul BizIQ.ro se află în construcţie, dar te poţi înscrie pentru a te notifica în mometul lansării. Click aici.

********

 

Taguri: Comunicare, Criză, Leadership, Management, Marketing, People management, Rezolvarea problemelor, Succes

Acest articol a fost postat Wednesday, January 20th, 2010 la ora 23:59 şi se află în categoria Afaceri, Comunicare, Leadership, Management, Planificare, Resurse umane. Poţi să urmăreşti discuţiile pe tema lui folosind RSS 2.0 feed. Poţi lăsa un comentariu, sau trackback din site-ul tău.