scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro
O colegă de pe Linkedin, studentă, căreia din curtoazie nu îi dau numele, mi-a trimis mesajul din imagine împreună cu acceptul pentru publicarea sa.
Cred că majoritatea dintre noi am fost puşi în situaţia de a alege între un tânar absolvent şi un candidat exeperimentat. Subiectul este sensibil, iar problema ridicată de el este spinoasă.
Tinerii absolvenţi merită şi trebuie să primească o şansă, însă, în acelaşi timp, ei trebuie să înţeleagă faptul că diploma de absolvire nu le garantează un loc de muncă.
Ceea ce le recomand eu tinerilor absolvenţi este să fie realişti. Companiile nu sunt organizaţii non-profit şi vor rezultate imediate de la angajaţi. Angajările se fac în funcţie de competenţe, de contribuţia pe care noul angajat promite să o aducă. Foarte adesea experienţa ajută. Această situaţie nu se va schimba, este la fel în ţările cu economie avansată şi în ţările emergente.
Important pentru tineri este să conştientizeze acest lucru şi să reacţioneze în interesul propriu. Sau pot să se lase afectaţi negativ, să se plângă de situaţie, să blameze companiile. Pentru binele lor le recomand să treacă peste supărare şi să îşi facă un plan.
Companiile fixează obiective fiecărui manager. Este datoria acestor manageri să facă tot ce trebuie pentru a atinge sau a depăşi obiectivele. Printre aceste datorii se numără dezvoltarea unei echipe. Ei creează un profil ideal al angajatului pentru fiecare post scos la concurs. Interviurile sunt susţinute în aşa fel încât să descopere la candidaţi cât mai multe calităţi, competenţe, atitudini, comportamente care corespund imaginii ideale.
Dacă experienţa este foarte importantă, atunci tinerii absolvenţi nu pot concura cu şanse în faţa candidaţilor experimentaţi. Dacă poziţia este una de ‘entry level’ atunci şansele unui tânăr absolvent sunt mult mai mari în faţa unui candidat experimentat. Acestuia din urmă i se pune, de regulă, eticheta ‘overqualified’.
Sunt companii, şi nu puţine, care angajează tineri absolvenţi. După cunoştinţa mea, cele mai multe sunt în domeniul IT&C (la departamente gen Call Center şi Telemarketing), marketingului, trade marketingului, merchandisingului, companiile de distribuţie etc. Nu cunosc toate domeniile, dar sunt convins că în fiecare există companii mari şi mici care oferă posturi pentru tineri.
Colega întreba: “În România de astăzi .. are şanse un absolvent să fie ales şi să se impună în faţa concurenţei strânse de pe piaţa muncii?” Cu siguranţă da. Şi cei cu experienţă de astăzi au fost cândva tineri absolvenţi. Sunt de luat în considerare trei aspecte. Primul: ca în orice, mulţi pornesc la drum şi numai o parte ajung la linia de sosire. Al doilea: în cât timp vor să ocupe postul visat. Al treilea: cât de mult sunt dispuşi să muncească pentru a reuşi. Să le luăm pe rând.
1. Nici cei cu experienţă nu ocupă, cu toţii, posturile visate. Cu siguranţă la fel se întâmplă şi se va întâmpla cu tinerii absolvenţi.
2. În urmă cu vreo 11 ani eram Regional Manager la BAT, pe mai bine de jumătate din România. Discutam cu o studentă din familie şi mi-a spus că şi-ar dori un post ca al meu când termină faculatea. Am rămas perplex. Mie îmi trebuiseră 8 ani să ajung acolo şi mă consideram extrem de norocos că a durat doar atât.
Citeam cu bucurie în revista Cariere despre o fostă colegă, pe care am angajat-o ca Merchandiser după ce a terminat faculatea, că a fost promovată în poziţia de Marketing Director. Au trecut 12 – 13 ani. Doar o şansă extraordinară poate face ca lucrurile să se întâmple repede.
3. Revin la discuţia cu studenta din familie. Am întrebat-o dacă ar accepta să facă ce am făcut eu până să ajung Regional Manager. Ştiţi ce a răspuns? Nu. Ar fi vrut direct jobul meu, că doar de-aia a făcut facultate. M-a lăsat fără cuvinte. După ce am terminat facultatea de Mecanică (Autovehicule Rutiere) m-am angajat ca mecanic într-un service auto, timp de 6 luni înainte de a fi promovat inginer (oarecum, pentru că lucram în continuare în rampă). Am trecut la Coca-Cola, unde am început cu montat casete luminoase iarna, la mare. A trecut ceva vreme până am devenit Marketing Supervisor. După doi am m-am mutat la BAT unde am început cu lipit chenare la geamurile bodegilor şi stickere pe chioşcuri. Abia după 8 ani şi 3 începuturi am putut să aplic direct la o funcţie de manager.
Colega menţionată mai sus a început cu lipitul aceloraşi stickere, cu ştersul prafului de pe rafturi şi cu aranjatul ţigărilor în geamurile chioşcurilor. Şi astfel de exemple mai am. De fapt toţi cunoscuţii mei, români şi straini, care ocupă astăzi poziţii importante, au început de jos şi au muncit mulţi ani înainte de a ajunge unde sunt azi.
Dragi tineri absolvenţi, nu vă chinuiţi singuri cu gânduri negre! Apucaţi-vă de treabă, aveţi răbdare, munciţi mult, munciţi bine, învăţaţi tot timpul şi într-o zi veţi ocupa postul visat şi veţi face ce vă place. Scurtăturile nu sunt benefice pe tremen lung. Am văzut oameni promovaţi înainte de vreme, care şi-au atins limitele propriei incompeneţe foarte repede.
Orientaţi-vă către posturi pe care aveţi şanse să le ocupaţi, de unde puteţi învăţa (şcoala nu este totuna cu serviciul, cu viaţa reală) şi unde puteţi evolua. Luaţi-o de jos, învăţaţi cum se văd lucrurile din tranşee şi veţi avea şanse să deveniţi lideri apreciaţi, eficace şi eficienţi.
Singura persoană responsabilă pentru reuşitele sau eşecurile mele sunt EU! Pentru că întotdeauna, conştient sau inconştient, eu am făcut alegerile. Nu societatea, nu companiile, ci EU!!!
Pentru a înţelege mai mult despre acest subiect vă recomand să citiţi cartea lui Stephen R. Covey ‘The 7 Habits of Highly Effective People’. Am scris câteva articole pe acest subiect şi voi continua să mai scriu câteva. Însă adevărata învăţătură o veţi afla citind cartea aceasta şi celelalte scrise de Covey. Şi nu numai de el…
În final vreau să răspund întrebărilor adresate de tânăra colegă.
Am recrutat tineri? Da.
I-am supus aceluiaş interviu ca şi pe cei experimentaţi? Da.
Angajarea unui proaspăt absolvent este vazută ca un risc de către angajatori? Nu cred. Companiile îşi calculează riscurile şi atunci când angajează un tânăr absolvent o fac pentru că îşi doresc acest lucuru.
În România de astăzi .. are şanse un absolvent să fie ales şi să se impună în faţa concurenţei strânse de pe piaţa muncii? Cu siguranţă da, am răspuns deja acestei întrebări.
Entuziasmul şi dorinţa de a învăţa pot să compenseze lipsa experienţei? Sincer, nu cred, însă sunt convins că tinerii cu astfel de atitudine şi comportament vor obţine mult mai repede experienţă.
Aş alege un tânăr în defavoarea altor candidaţi cu experienţă? Am ales întotdeauna persoana pe care eu am considerat-o cea mai potrivită pentru postul scos la concurs. Uneori au fost tineri absolvenţi, alteori nu.
Vă încurajez pe toţi cei care aţi citit acest articol să contribuiţi cu idei care să îi ajute pe tinerii noştri.
********
Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!
********
Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!
Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!
********
Site-ul BizIQ.ro se află în construcţie, dar te poţi înscrie pentru a te notifica în mometul lansării. Click aici.
********
Taguri: Interviu, Locul de muncă, People management, Resurse umane, Self management, Succes
Eu as adauga internshipul ca o metoda de a acumula experienta si a pune piciorul in prag.
Un proaspat absolvent trebuie sa-si clarifice profilul companiei pt care va lucra, sa faca o lista mare de companii care indeplinesc profilul respectiv si sa vaneze agresiv posturile de intern – daca acestea exista.
Daca nu – fii proactiv si CREEAZA-LE singur.
Ofera sa lucrezi gratuit o zi sau doua pe saptamana, pentru cateva luni – in schimbul experientei. Ideal ar fi 2-3 internshipuri part time si simultane.
Sa incercam sa pronosticam rezultatele dupa 6 luni:
1. cel mai bun caz: toate companiile sunt impresionate de agresivitatea, daruinta si focusul tau si-ti ofera joburi full time corespunzatoare educatiei tale. Bravo!
2. cel mai rau caz: ai lucrat gratis la sortat mail si servit cafea si nu a iesit nimic DAR ti-ai diversificat experienta, contactele si CV in scurt timp, deci ai un avantaj semnificativ fata de alti tineri. Acum analizeaza ce greseli ai facut si ce schimbari sunt necesare si incepe turul doi – cu sanse mai mari de reusita.
NEVER BLEND IN
Si eu incurajez internshipul ca metoda de a acumula experienta.
Pe langa internshipurile care nu au legatura cu practica obligatorie, incurajez studentii sa-si faca practica obligatorie, sa nu incerce sa obtina o stampila si sa mearga linistiti in vacanta. Iar la locul de practica sa incerce sa obtina “taskuri” reale (sub supervizare). Sunt consilier de cariera intr-o universitate si stiu ca in 3 saptamani intr-o firma poti sa obtii muuuulte cunostinte care te ajuta intr-un interviu ulterior.
Si incurajez voluntariatul. Pentru studentii “mei” – viitori ingineri, e mai greu sa gaseasca voluntariat in domeniul lor (dar nu imposibil). Voluntariatul in alte domenii e util oricum pentru ca invata sa aplice cunostinte teoretice pe care (eventual) le aveau despre: centrare pe obiective, lucru in echipa, responsabilitatea fata de sarcina pe care au primit-o etc.
Si incurajez alegerea inteleapta a aplicatiilor in sensul in care e descrisa in acest articol care mi-a placut si pe care o sa-l transmit studentilor pe grupurile de email.
Normal ca nu avem foarte multa rabdare, life’s too short for the wrong job.
Inteleg ca trebuie pornit de jos, dar nu intr-o directie opusa fata de locul unde vrem sa ajungem.. nu la sortat mailuri si facut cafea sau vanzator la supermarket cand de fapt vrem sa ajungem programatori (my case)..trebuie gasita o “munca de jos” apropiata ca domeniu.
Multora le lipsesc directia si planificarea, nu rabdarea.
Majoritatea fac o facultate aleasa aleator pe motiv “ca sa fie” sau pt ca “suna bine”, dupa aceea se gandesc “hai ca e ok, chiar mi-ar placea sa fiu …..insert job here” .Cand termina ,daca au curaj, aplica la jobul visat, sunt respinsi, apoi se descurajeaza si o iau intr-o directie complet opusa.. ajung exact la munca aceea de jos. Stiu ingineri (de fapt nu “ingineri”, ci “diplome fara ingineri”) care au ajuns sa ingrijeasca batrani si economisti care fac sondaje de opinie pe strada.
“Am întrebat-o dacă ar accepta să facă ce am făcut eu până să ajung Regional Manager. Ştiţi ce a răspuns? Nu. Ar fi vrut direct jobul meu, că doar de-aia a făcut facultate.”
DIn pacate multi nu realizeaza ca facultatea nu te invata prea multe.. Te invata baza, ca sa poti sa te descurci sa inveti singur dupa aceea, sa stii unde sa cauti cand ai nevoie de ceva.
Depinde si de facultate.. unele mai prestigioase iti dau impresia ca dupa ce termini vei sti totul..
Eu inca din primul an de facultate am realizat cat de putine ma invata ..ceea ce fac acolo imi place dar nu imi e de ajuns, raman cu prea multe intrebari.. De aceea am vrut sa stiu mai multe si am invatat singura ce m-a interesat. Totusi simt ca oricat as invata, tara aceasta imi ofera mult prea putine sanse.
Legat de internship, acesta e un vis frumos disponibil in principal celor din Bucuresti.. acolo se practica.
Am incercat si eu la multe firme din Ploiesti, am intrebat.. si au raspuns.. “nu se poate, asta ar insemna sa iti bagi tu nasul prin compania noastra, prin activitatea noastra”. M-au privit de parca as fi fost trimisa ca spion in firma lor desi in momentul ala eram dispusa si sa fac cafea sau sa trag toata ziua chestii la xerox, doar pt a vedea cum e viata intr-o intreprindere.
Am fost si la Petrom unde speram macar sa vorbesc cu cineva de la hr..La intrare mi s-a cerut un act (carnetul de student a fost cel mai la indemana). Apoi domnisoara de la intrare uitandu-se prin carnetul meu de student se minuna si facea misto “10, 10, 9, 10.. degeaba ai tu 10 , aici n-ai sanse nici macar sa intri”.
A sunat la resurse umane bufnind-o rasul si a intrebat despre internship , daca ma primeste, daca pot sa las un cv macar. Evident raspunsul a fost nu.
Am incercat si pe mail sa trimit Cv si scrisoare de intentie, raspunsul a fost “postul dorit de dvs nu este disponibil”.
Apoi am incercat la o banca, directoarea m-a gasit pe hol intreband si m-a poftit in birou probabil din plictiseala, mi-a vorbit cu aroganta, mi-a pus foarte multe intrebari despre domeniul bancar la care i-am raspuns spre uimirea ei (chiar daca nu intr-o maniera academica, cu definitie exacta).. Apoi mi-a spus ca programe de internship nu au, dar ca va duce cv-ul meu la resurse umane si cand vor dori sa angajeze persoane fara experienta ma vor cauta. Iesind pe usa auzeam cum rupe o foaie, probabil cv-ul meu.
Nu inteleg aroganta asta pentru ca eu m-am purtat exemplar, politicos, nu am fost aroganta, nu m-am dat atotstiutoare, nu m-am imbracat necorespunzator, nu m-am purtat nefiresc, nu sunt o persoana urata sau din cale afara de frumoasa ca sa trag concluzia ca le-am displacut dpdv al aspectului. De obicei lumea ma place si ma apreciaza.. insa doamnele respective (numai doamne am intalnit) s-au purtat execrabil .
M-au facut sa imi cam pierd increderea in mine.
Astept totusi un interviu si cu o persoana de sex masculin ..poate barbatii sunt mai amabili.
Observ si invat multe, plus ca am si experienta care atirna greu in balanta … Cineva spunea: “Dacă nu-ţi place ceva, schimbă! Dacă nu poţi schimba, schimbă-ţi atitudinea. Dar nu te plînge, că aşa nu se rezolvă nimic!”.
Mai exista si teoria NLP si cea a psihologiei intergenerationale, si multe altele, care ar putea spune multe despre oameni, in general, dar parca si de tineri. Si nu este exclusiv vina lor (adica a noastra, ca toti am trecut pe acolo), pentru ca ajung tineri din copii crescuti de adulti, si se impregneaza de modul de gindire al celor cu care vin in contact, fara sa afle toti la timp cind e momentul sa inceapa sa gindeasca cu capul propriu si sa renunte la a prelua fara sa digere ceea ce pluteste in jurul lor …
Asadar, draga jorjiana, ultimul tau enunt te defineste la acest moment (“Astept totusi …”) si este cazul sa iti pui intrebarea daca nu ar trebui sa schimbi ceva.
Exista o serie de verbe care ne ucid liberul arbitru, independenta, capacitatea de a gindi. A astepta este unul din aceste verbe. Si chiar daca la 20 de ani pare sa fie inca timp sa astepti sa se intimple ceva, calea cea mai sigura este sa actionezi pentru a se intimpla ceea ce iti doresti … Altfel, exista inca oameni de 50 de ani care asteapta ca Basescu sa le dea casa sau ca sa iasa la pensie pentru a-si realiza visurile (si exista sigur – pe unii i-am vazut si am discutat cu …)
Ce am scris sper sa fie de bine – eu cred sincer ca totul depinde de sine, si ca norocul sau sansa sau succesul apar nu numai prin miracole.
Imi plac observatiile facute. Pertinente. O sa ma rezum doar la a spune in cateva cuvinte si parerea mea. Tinerii absolventi, neexperimentati, au sanse foarte mari sa porneasca intr-o cariera profesionala. De ce ? Pentru ca recrutarile sunt facute de persoane care au o varsta cu putin mai inaintata decat a lor (3-4 ani). Prin urmare nu au o maturitae profesionala in a alege personalul, ci una emotionala. Vor alege candidatii care le sunt simpatici si increzatori in sine, (chiar daca nu stiu mare lucru), decat pe aceia care nu insufla incredere la interviu. Deci o alegere emotionala. Mai mai are rost sa spun ca daca vine la interviu un tip cu doctorat nu-l angajeaza nimieni ? De ce ? Pentru ca “Ce este omul ?” este o problema filosofica. Glumesc. Alte explicatii voi oferi mai incolo.