scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro
Gluma mea preferată despre selectarea şi angajarea unui candidat este următoarea:
Rai sau Iad?
Un manager moare şi i se acordă şansa de a alege între Rai şi Iad. Prima vizită o face la Scaraoţchi, unde dă peste o mulţime de indivizi care beau, manâncă numai bunătăţi, petrec, sunt relaxaţi, muzică beton, petrecere în toată regula… Apoi este dus în Rai. Aici toţi muncesc, fiecare este concentrat pe ce are de făcut, nu muzică, nu prea mult fun. Decizia este luată: tipul se alege să meargă în Iad. Dar când ajunge din nou acolo, suprize, suprize: oamenii se chinuie în cazanele cu smoală, dracii bagă conitnuu lemne pe foc, atmosfera clasică… Se uită nedumerit la Belzebut, care îi răspunde nonşalant: “La prima vizită te recrutam, acum te-am angajat!”
Deşi un pic macabră, gluma reflectă realitatea. Adu-ţi aminte de interviurile la care ai participat în calitate de aplicant. După ce ai trecut de faza întrebărilor, cum ţi-a fost descrisă organizaţia?
Majoritatea managerilor, din teama de a nu pierde un candidat valoros, atunci când prezintă compania se concentrează aproape exclusiv pe partea pozitivă: atmosfera excelentă între angajaţi, oportunităţile de avansare, suportul care se acordă, pachetul de beneficii etc.
După părerea mea, aceasta este o greşeală. Pentru că te poţi trezi cu angajaţi dezamăgiţi, frustraţi de realitatea din companie. Tot efortul pe care l-ai depus la angajare (anunţ, selectare CV-uri, interviuri, forme de angajare, training) se poate duce pe apa Sâmbetei după câteva săptămâni sau luni, pentru că noul angajat demisionează. Soluţia pentru evitarea unor astfel de situaţii este simplă: oferă-i candidatului imaginea reală a companiei.
Nu s-a inventat încă organizaţia perfectă, o ştim cu toţii, nu lucrăm în Rai ci pe Pământ. Şi atunci de ce să prezentăm compania ca pe locul ideal de muncă? Cine ne va crede?
Este mult mai probabil să păstrezi candidaţii valoroşi când eşti corect(ă) şi le prezinţi compania cu bune şi cu rele. Când un aplicant (viitorul angajat) primeşte informaţii eronate se pot întâmpla două lucruri:
- Îşi creează aşteptări false. Va fi repede deziluzionat, nu va găsi satisfacţie în munca sa, nu va avea tragere de inimă pentru executarea sarcinilor si atingerea obiectivelor, îşi va căuta de muncă şi în final va pleca. Iar tu o vei lua de la capăt cu procesul de recrutare. Şi încă nu acesta este cel mai rău lucru care se poate întămpla. Ci:
- Va cârcoti, va dori să împărtăşească şi celorlalţi angajaţi opiniile sale şi va încerca să îi atragă în ‘fun club-ul’ său. Pe scurt va strica atmosfera în echipă. Şi iată că în loc de o problemă, te trezeşti că ai de rezolvat mai multe…
Sincer vorbind, nici nu pot fi condamnaţi. Cui îi place să fie păcălit, înşelat, minţit? Mai ales atunci când este vorba despre locul de muncă.
Angajatul lunii
Si mai este un aspect. Spuneam în articolul ‘Uită de calităţi, comportamentul contează!’ că managerii trebuie să angajeze aplicanţi al căror comportament se potriveşte cu modul de lucru din companie şi cultura organizaţională. O prezentare reală, care conţine atât părţile pozitive cât şi cele negative, te va ajuta să identifici dacă un candidat are comprotamentul şi atitudinea pe care le cauţi. De exemplu, pe lângă faptul că există un spirit de colegialitate si suport reciproc, îi spui candidatului că obiectivele sunt foarte ambiţioase, că va trebui să muncească 10 – 12 ore zilnic pentru ale atinge şi că este o presiune foarte mare pe realizarea obiectivelor. Unii candidaţi vor renunţa, nu vor stres suplimentar, nu vor să stea la serviciu mai mult de 8 ore şi nu suportă presiunea constantă la locul de muncă! Oricât de ‘tari’ ar fi aceşti aplicanţi, orice calităţi ar arăta, ai nevoie de ei? Cu siguranţă nu! Ceea ce îţi doreşti este un nou angajat care să conştientizeze, să accepte, să vrea şi să muncească 10 -12 ore pe zi pentru a atinge obiectivele ambiţioase pentru care se pune atât de multă presiune pentru a fi atinse. Îţi doreşti să recrutezi ‘Angajatul lunii’!
Evidenţele arată că aplicanţii cărora li se prezintă imaginea reală a companiei au aşteptări realiste şi sunt mai pregătiţi să facă faţă greutăţilor, chiar sunt mai motivaţi de provocările noului loc de muncă.
Să nu zici că nu te-am avertizat! 
********
Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!
********
Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!
Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!
********
Site-ul BizIQ.ro se află în construcţie, dar te poţi înscrie pentru a te notifica în mometul lansării. Click aici.
********
Taguri: Interviu, People management, Resurse umane
Un articol foarte interesant – l-am citit dintr-o suflare pur si simplu m-a captivat.
Eu personal in calitate de manager am incetat sa mai caut angajatul ideal.
Caut doar potentialul..si apoi cu pasi marunti sau mai rapizi depinde de candidat ..odata implicat in organizatie ..incerci sa vezi dincolo de cv..dincolo de competentele profesionale….si cu o atitudine potrivita ..dar mai presus de toate cu mediul si oamenii care sa il ajute si sa il puna in valoare…lucrurile pot prinde forma, viata si culoare…
In ultimii cinci ani de interviuri nu am gasit un candidat ideal..dar am crezut in atitudine si potential..si pana la urma fiecare candidat ales, s-a integrat foarte bine in puzzle…
Un articol foarte foarte interesant.
Mihaela
Mihaela, multumesc pentru aprecieri.
Dupa parerea mea nici nu trebuie sa cautam candidatul ideal, asa cum nici candidatii nu cauta compania perfecta. Citeste si articolul ‘Uită de calităţi, comportamentul contează!’ (link: http://www.biziq.ro/blog/744/uita-de-calitati-comportamentul-conteaza/ ) pentru o idee despre ce si cum trebuie sa cautam.
Cred ca punctul tau de vedere este cel corect.
Succes!
Fain articolul si povestea iti scoate foarte bine in evidenta punctul de vedere. Felicitari!
Mi-a placut sa recitesc aceasta gluma.
Intr-adevar un articol interesant care atrage atentia asupra importantei contractului psihologic de la angajare.
Setarea unor asteptari realiste pe care firma le are de la angajat si ceea ce ofera aceasta la randul ei sunt vitale pentru o colaborare de succes.
Cred ca putini manageri > angajatori sunt constienti de importanta acestui contract psiholoc si despre cat de importanta este prima impresie pe care o poti face doar o singura data.
Majoritatea anunturilor contin cerinte precum “rezistenta la stres’ sau ‘disponibilitate la program prelungit” insa putini explica la inteviul de angajare care sunt conditiile reale de lucru.
De noi depinde cu ce elan si energie va porni amgajatul in functie de ce anume asteptari si cerinte stabilim prin contractul psihologic.
Multumesc si o seara frumoasa!
Alina
Intrebarea mea este una simpla: exista viata dupa munca? Cu un program de 10-12 ore/zi, eventual si cateva sambete cum va arata viata personala a angajatului respectiv? Daca mai are si un copil acasa cand ii va transmite valorile familiei, la povestea de seara?
Poate n-ar fi rau sa ne gandim si la fata nevazuta a lunii: viata personala a angajatilor. Cele doua vieti, cea personala si cea profesionala se influenteaza reciproc. Esecurile sau succesele uneia determina succesele sau esecurile celeilalte.
Citeam chiar ieri un curs de leadership de la Harvard si am vazut un lucru interesant: obiectivele companiei se construiesc de la obiectivele individuale ale angajatilor. Cu alte cuvinte compania va creste in aceeasi masura in care va permite fiecarui angajat sa creasca si sa se exprime la potentialul sau maxim.
Inca nu am fost la un interviu de recrutare la care sa fiu intrebat cu ce pot contribui la reusita companiei daca voi fi angajat, care sunt obiectivele mele SMART daca voi ocupa pozitia respectiva etc. Mai mult sau mai putin, in interviurile de angajare avem de a face cu o vanzare tranzactionala a jobului.
Iar in conditii de criza, cand multi se gandesc ce au de facut pentru a fi “alesul”/”aleasa”, este o strategie buna. Pe termen lung, cand piata fortei de munca va fi mai putin restrictiva, angajatii care au “cumparat” de nevoie jobul se vor reorienta. Si uite asa am investit intr-un angajat 2-3 ani si el/ea pleaca pe un drum iluzoriu, nestiind daca nu cumva tocmai va repeta gresala facuta anterior.
Ceea ce vreau eu sa spun este ca avem nevoie de un alt tip de contract psihologic in cadrul interviurilor de angajare, un contract in care viitorul angajat sa se implice si nu sa accepte pozitia oferita.
O buna butada spune in felul urmator: la prepararea omletei gaina participa, iar porcul se implica.
Dnelor si dnilor manageri ce doriti sa angajati “gaini” sau “porci”? Aceasta-i intrebarea…
Salut Remuse, Salut Oameni Buni,
O sa comentez strict legat de angajator.
Ceea ce vad eu de-aici de la mine, este alegi sa fii sincer in relatie cu “posibilul tau coechipier”. Vrei sa fii sincer fata de el? daca eziti, ce te face sa eziti in raport cu omul pe care vrei sa-l angajezi? In relatie cu tine, eziti sa fi sincer? Ce ai nevoie ca sa fi sincer? Cine vrei de fapt sa fi tu ca angajator?
cu bine,
i
Salut Remus!
Interesant articolul! Interesante si comentariile venite de la cititori!
Ca si in cazul Mihaelei in cei 5 ani si jumatate de “cautari” am ajuns la performanta de a nu mai cauta angajatul ideal.
Asta nu pentru ca acesta nu este de gasit ci…pentru ca avem tendinta sa credem ca angajatul ideal ne seamana intru-totul!
pana la urma este important sa angajezi ATITUDINI si mai putin APTITUDINI! APTITUDINILE se formeaza in timp dar..este nevoie de o conditie de baza: ATITUDINE!
Referitor la prezentarea tuturor aspectelor corelate cu jobul scos la concurs…hai sa va pun o intrebare: cum procedati atunci cand…prezinti candidatului absolut toate detaliile legate de aspectele pozitive si mai putin pozitive la locul de munca dar candidatul considera ca vrei doar sa-l sperii atunci cand le prezinti?
Va spun ca mi s-a intamplat asa ceva si..am ramas fara grai!
)
Oricat de ciudat vi se pare, acel candidat a considerat ca vreau sa-l sperii si atat tot!
IN rest….FELICITARI SORIN pentru ca ai adus in discutie niste teme absolut firesti intr-o societate evoluata: valorile familiei, valorile personale, obiectivele individului. Cursurile predate la Harvard sunt “delicioase”. Am avut sansa sa ma uit peste cateva si am inteles cat de departe suntem de ceea ce inseamna MANGEMENT!
Sa fiti iubiti!
Cata bucurie mi-a adus revederea acestui banc. Initial eu l-am cunoscut cu un director HR. In cadrul unui interviu, la care ram intrebata de ce am parasit locurile anterioare de munca, pentru a ilustra cat mai corect si amuzant tot odata situatia, le-am spus bancul. Ne-am amuzat copios, iar la final am fost angajata! A ramas insa in memoria mea drept cel mai relaxat, amuzant si captivant interviu ever!