scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro
Ajută membrii echipei tale să exceleze singuri!

Micromanager
Ai alocat o sarcină importantă unui angajat şi i-ai dat un termen limită. Acum îl laşi să îşi facă treaba şi evaluaţi împreună evoluţia la date prestabilte? Sau stai pe capul său şi îi trimiţi în continuu emailuri cerându-i informaţii detaliate despre progresul proiectului? Dacă alegi a doua variantă poţi sigur(ă) că practici micromanagementul.
Micromanagerul duce la extrem două dintre atributele pozitive ale managementului: controlul subordonaţilor şi atenţia la detalii. Motivele care duc la micromanagement le-am prezentat într-un post anterior.
Din fericire, există modalităţi de a identifica tendinţa de a practica micromanagementul şi de a scăpa de ea înainte de a produce stricăciuni. Iar dacă lucrezi pentru un micromanager există strategii de a-l convige să îţi accepte independenţa.
Semnele micromanagementului?
Care este linia între a fi un manager implicat şi unul prea implicat care îşi scoate echipa din minţi?
În general micromanagerul:
- Evită delegarea;
- Se implică prea mult şi controlează proiectele altora;
- Corectează cele mai mici detalii în loc să privească proiectul în ansamblu (big picture);
- Dacă totuşi deleagă, revine asupra deciziei înainte ca sarcina să fie terminată şi caută greşeli;
- Nu acceptă iniţiativele;
- Vrea să ştie totul înainte ca un subaltern să ia o decizie.
Adesea micromanagerii îşi ‘demonstrează’ eficienţa stilului printr-un experiment. Dau o sarcină şi dispar din peisaj până la finalizare. Va reuşi angajatul unui micromanager să exceleze? Posibil, dacă are încredere excepţională în abilitaţile sale. Însă majoritatea sunt nesiguri, uneori chiar paralizaţi. ‘Orice aş face,’ îşi spun ‘nu va fi deajuns’. Şi unul din două lucruri se va întâmpla: angajatul îi va cere micromanagerului îndrumări înaite de termenul final (puterea obişnuinţei, teama de a greşi etc.) sau va merge înainte în efortul său, dar rezultatul va fi necorespunzător.
În ambele cazuri micromanagerul va interpreta rezultatul ca o dovadă că, fără intervenţia sa, angajatul nu se descurcă sau ratează.
Care este soluţia?
În primul rând trebuie să conştientizezi şi să accepţi faptul că eşti un micromanager. Apoi să vrei cu adevărat să te schimbi. Este un proces dificil pentru că vorbim despre schimbarea mentalităţii şi a atitudinii.
Cea mai bună metodă de a construi o relaţie sănătoasă cu angjaţii este să ataci direct problema: vorbeşte cu ei. Îţi trebuie curaj să accepţi în faţa angajaţilor că eşti micromanager. Dar fii sigur(ă) că vor aprecia curajul şi sinceritatea. Este posibil să fie necesare mai multe discuţii pentru a-i convinge că vorbeşti serios despre această schimbare. Să obţii un feedback sincer de la angajaţi este cea mai grea parte.
În paralel:
- Stai cu ochii pe scopul final;
- Rezistă tentaţiei de a te implica;
- Priveşte proiectul în ansamblu;
- Nu schimba direcţia la mijlocul proiectului;
- Deleagă, dacă nu întregul proiect, măcar o parte din sarcini;
- Aplică micromanagementul numai când e este cazul (revin mai jos asupra subiectului);
- Şi…
… Lasă angajaţii să greşească!
Managerii buni dau libertate angajaţilor să ia decizii şi să suporte consecinţele. Doar aşa se pot dezvolta şi deveni eficienţi. Procesul se numeşte empowerment (împuternicire, autorizare).
Evident, nu trebuie să cazi în extrema cealaltă şi să nu mai intervii. Trasează direcţii şi fixează termene pentru evaluări intermediare. Dar nu intra în detalii, concentrează-te pe rezultatul final şi pe proiect în ansamblu.
Aşa cum spuneam, tendinţa angajaţilor va fi de a-ţi cere îndrumări. Întreabă-i cum ar rezolva ei problema. Analizaţi împreună variantele şi fă-i să aleagă soluţia cea mai bună. Nu uita: un bun manager ASCULTĂ!
Când trebuie să aplici micromanagementul?
Atunci când proiectul nu merge în direcţia planificată. Sau când anumite constrângeri dictează schimbări dese ale direcţiei. În aceste cazuri tu eşti cel care poate şi trebuie să ia deciziile. Acum detaliile te ajută să inţelegi procesul şi pot face diferenţa între reuşită şi dezastru.
Micromanagementul te poate ajuta să scapi de un angajat care nu vrea de bună voie să îşi ‘caute oportunităţi’ în afara companiei. Detalii gaseşti în postul anterior.
Puncte cheie
Micromanagementul îngrădeşte dezvoltarea şi eficienţa angajaţilor. De asemenea limitează rezultatele echipei pentru că totul trebuie să treacă pe la micromanager. Este extrem de dificil, dacă nu imposibil, ca un singur om să facă planurile, să analizeze, să ţină legătura cu celelalte echipe, să cunoască toate detaliile şi să ia toate deciziile. Ziua sa are tot 24 ore.
Leaderii se concentrează neabătut pe simplicitate, empowerment şi dezvoltarea angajaţilor.
Ce faci când şeful tău este un micromanager? Urmăreşte un post viitor în blogul BizIQ!
********
Site-ul BizIQ.ro se află în construcţie, dar vă puteţi înscrie pentru a vă notifica în mometul lansării. Click aici.
********
Taguri: Leadership, Management, Micromanagement
Perfect adevarat acest articol si cred ca se regaseste in foarte multe din companiile din Romania.
In special in companii care au “crescut” foarte mult in ultimi 10-15 ani si acum sunt in prag de faliment.
Imi place portiunea cu lasa angajatii sa greseasca.
In societatea romaneasca oamenii care gresesc sunt ucisi cu pietre…
De-aici tot felul de comportamente perfectioniste, micromanagement…. si mai ales lipsa de dezvoltare.
Da-ti Dom’le voie sa gresesti…
cu bine,
(Coach) Ioan