scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Într-una din zilele trecute am citit un articol în Linkedin, intitulat ‘Managerul perfect şi cele 7 secrete ale sale’. Articolul este foarte interesant, iar un comentariu mi-a atras atenţia în mod special:

‘Este de preferat să avem o astfel de atitudine încă de când ne aflăm pe entry level. Altfel putem risca să perpetuăm micromanagementul pe care îl ‘învăţăm’ pe nivele de entry sau middle, doar ca să ne păstrăm job-ul.’

De fapt ce este micromanagementul? Cât de mult ştim despre el? Este bun sau este rău? Ce efecte are? Cum îl identificăm şi cum îl evităm? Cum ne comportăm cu şefii care îl practică? Voi încerca să răspund acestor întrebări pe parcursul a 2-3 posturi.

Cum se defineşte micromanagementul?

Micromanagementul este unul dintre cuvintele cu cea mai negativă încărcătură în Managementul Afacerilor. ‘Este un micromanager” echivalează cu ‘Mă scoate din minţi’.

Micromanagementul este definit ca stilul de management în care managerul exercită un control excesiv asupra subordonaţilor şi acordă atenţie excesivă detaliilor.

Imaginea devine neclară când încerci să determini ce înseamnă ‘excesiv’. Evident, aprecierea unui manager este diferită de cea a angajaţilor. Micromanagementul este usor de recunoscut de către angajaţi, însă foarte rar de către manager.

Care sunt cauzele?

Micromanagementul are legătură cu personalitatea si ia naştere din interesul pentru detalii, insecuritate sau incompetenţă. În cazuri particulare poate fi atribuit factorilor externi, cum ar fi presiunea timpului şi a rezultatelor, cultura organizaţională, insecuritatea postului managerului etc. Pot fi şi cauze medicale (comportament obsesiv compulsiv), dar acestea sunt cazuri severe şi le excludem din analiza de faţă.

Tendinţa de a practica micromanagementul creşte în situaţii economice grele. Schimarea culturii companiei, uneori generată de achiziţii sau fuzionări, poate intensifica manifestarea micromanagementului.

Deşi chiar si managerii cu experienţă îl practică, micromanagementul se întalneşte mai des in cazul managerilor tineri şi neexperimentaţi sau al celor care au fost educaţi de către micromanageri.

Cum se manifestă?

Micromanagerii au tendinţa de a le spune cât mai detaliat angajaţilor ce trebuie să facă, dar şi cum trebuie să execute sarcinile. Apoi urmăresc pas cu pas îndeplinirea lor. Cer rapoarte amănunţite şi adesea inutile, focusate pe detalii, dar pierd din vedere calitatea şi rezultatele. Amână luarea deciziilor şi setează obiective neclare. Schimbă des direcţia proiectelor pentru că pentru ei este mai important să deţină controlul decât rezultatul. Vor să ştie tot şi împiedică comunicarea între membrii echipei.

În loc să ofere instrucţiuni generale în cazul sarcinilor mici si să se ocupe de problemele cu adevărat importante, micromanagerul monitorizează fiecare pas şi evită delegarea. El respinge ideea că ar practica micromanagementul argumentând ca are un stil organizat şi structurat.

Unii micromanageri inventează procese şi implementează proceduri care obligă la execuatrea instructiunilor şi a ordinelor pentru a-şi justifica utilitatea şi rolul în organizaţie. Acest tip de manager nu are competenţe şi capacitatea necesare funcţiei, ceea ce il determina să creeze un mediu în care îşi poate demonstra vrednicia şi meritele.

De regulă micromanagerii evită delegarea şi sunt iritaţi atunci cănd un subordonat ia decizii fără sa îi consulte, deşi nu recunosc acest lucru.

Micromanagementul este uneori folosit ca tactică atunci când managerul doreşte să ‘convingă’ un angajat să plece. Ori creează standarde (de performanţă sau /şi comportamentale) pe care angajatul nu le poate atinge, ori creează un mediu de lucru stresant.

Ce efecte are?

Indiferent de unde vine şi care sunt motivele care îl generează, micromanagementul are efecte negative: creează demotivare, naşte resentimente, zdruncină încrederea, provoacă conflicte şi dăunează spiritului de echipă.

Micromanagementul face aproape imposibilă dezvoltarea profesională a angajaţilor. Pentru că nu pot învăţa şi nu pot creşte în companie angajaţii caută noi oportunităţi în afara acesteia şi vor pleca cu prima ocazie.

Din fericire există modalităţi de a identifica dacă şi când ai tendinţa de a practica micromanagementul. De asemenea există căi de a învăţa cum să eviţi micromanagementul înainte de a produce pagube. Si dacă lucrezi pentru un micromanager există strategii pe care le poţi aplica pentru a-l convinge să îţi accepte independenţa. Despre toate acestea în posturile următoare.

********

Site-ul BizIQ.ro se află în construcţie, dar vă puteţi înscrie pentru a vă notifica în mometul lansării. Click aici.

********

 

Taguri: Management, Micromanagement

Acest articol a fost postat Thursday, August 13th, 2009 la ora 23:12 şi se află în categoria Management. Poţi să urmăreşti discuţiile pe tema lui folosind RSS 2.0 feed. Poţi lăsa un comentariu, sau trackback din site-ul tău.