Comments on: În graţiile lu’ şefu’

By: Catalin

Catalin — Wed, 11 Aug 2010 15:46:35 +0000

Nu am avut rabdare sa citesc tot articolul, insa, as dori sa fac unele observatii:

– nu vad nimic in ati termina treaba la timp si a pleca in momentul in care programul se termina;
– de foarte multe ori am fost pus in situatia de a “executa” ceva impus de sef ca apoi sa refac acelasi lucru la cererea aceluiasi sef pe motiv ca si-a schimbat punctul de vedere;
– am intalnit cativa sefi care se numeau “manageri” dar care nu aveau nici in clin nici in maneca cu ce ar trebui sa faca un manager, printre altele sa fie si un lider.

Cred ca ar mai fi, cele scrise mai sus nu se aplica decat in putinele cazuri cand sefii sunt foarte corecti; atat de corecti incat sa-si recunoasca si greselile. Din pacate am intalnit destul de putini in situatia asta.

Oricum sa intri in gratiile unui sef nu este foarte greu mai ales daca este un sef ajuns pe aceasta pozitie prin tot felul de tertipuri, mai putin pe meritele legate de performanta.

By: Remus

Remus — Sun, 06 Jun 2010 10:41:34 +0000

@Cosmin: multumesc pentru aprecieri.
Este drept, nu toti lucram in multinationale. De fapt majoritatea dintre noi nu munceste in multinationale.
Eu cred totusi, ca indiferent in ce fel ce companie suntem, sefilor (managerilor, liderilor) le place ca ceea ce decid ei sa se duca la bun sfarsit. Voi folosi spre exemplificare numai 2 tipuri de sefi.

Daca este tipul de dictator are pretentia sa faci ce spune el pentru ca asa spune el. Nu faci, esti ars.
Daca este tipul care se consulta cu tine pentru a alege impreuna o solutie, prin natura functiei tot el are ultimul cuvant (“ok, asa facem”). Deoarece solutia ati ales-o impreuna, se asteapta ca tu sa fii 100% dedicat aplicarii sale.
Ideea de directiva este aspra, insa am vrut sa scot in evidenta ca e bine sa il asculti pe sef, altfel este greu de crezut ca te vei impaca bine cu el. Mai mult am, vrut sa pun accent pe comportamentul celor care se plang in permanenta de deciziile sefilor.

Legat de promisiuni ideea este urmatoarea: atunci cand accepti un target, o sarcina sau orice o fi, practic iti iei angajamentul, promiti ca vei livra ceva (vanzari, finalizarea proiectului X, training… orice, nu conteaza). O data ce ai promis, este de asteptat ca tu sa si livrezi acel ceva.

Dupa parerea mea cei care ne scot la lumina sunt liderii impreuna cei care ii urmeaza.

Numai bine!

By: Cosmin

Cosmin — Sun, 06 Jun 2010 07:03:15 +0000

Salut Remus.
Imi place articolul tau. E scris coerent, ingrijit, cu principii sanatoase. Sunt convins ca totul se potriveste manusa pe un tipar de viata din ce in ce mai prezent: munca in multinationale, si nu numai. As vrea doar sa precizez ca nu toti muncim in multinationale. Viata e mult mai frumoasa si mult mai complexa decat atat. Mai exista si individualitate (adica opusul spiritului de turma), creativitate, evadarea din tipare etc. Si mai sunt ferm convins ca, de-a lungul timpului, nu oamenii care “urmeaza directive, promit si livreaza ceea ce promit” sunt cei care ne-au scos din pestera la lumina. In rest…s’auzim numai de bine!

By: Remus

Remus — Sat, 05 Jun 2010 14:35:51 +0000

@Vili: stiu, Squidoo nu citeste diacriticile.
@Vili: )
Am si zis, lista nu-i completa.

By: vili

vili — Sat, 05 Jun 2010 13:49:27 +0000

Ai uitat un principiu de baza. Vorba lu’ Stelica: FII VESEL!

By: vili

vili — Sat, 05 Jun 2010 13:46:54 +0000

vezi ca “În graţiile lu’ şefu’ ” iese aiurea pe Squidoo – schimba caracterele.

By: Bogdan Tache

Bogdan Tache — Sat, 05 Jun 2010 07:54:57 +0000

Dragut.
Recunosc faptul ca am practicat si eu in unele momente, o parte dintre metodele exemplificate. Atat metodele de periere a sefului cat si metodele enumerate drept contraproductive.
Cine oare nu a facut-o?
Ceea ce am remarcat insa, este faptul ca genul de scuze sau fofilari descrise mai sus, au o incidenta mai mare in prima parte a parcursului profesional. Intentionat am evitat cuvantul cariera, pentru ca cei carieristi sunt foarte focusati si motivati de acest lucru inca de la inceput. Multe dintre exemplele de mai sus au fost practicate de noi toti la liceu, cand vroiam sa justificam un chiul sau cand vroiam sa iesim bazma curata dintr-o situatie delicata (te-a prins proful ca nu ai tema facuta, te-a prins proful ca astepti sa ti se sufle, esti in situatia de a lua nota proasta…..etc). Aceste apucaturi se transfera la primii ani de activitate, dar usor, usor dispar, sau macar se raresc sensibil odata ce depasesti una dintre barierele date de varsta si/sau experienta.
Sigur, padure fara uscaturi nu exista decat in cartile de povesti, deci prin corespondenta, aceste apucaturi ne insotesc pe unii dintre noi toata viata. Nu vreau sa generalizez insa.

By: Raluca

Raluca — Sat, 05 Jun 2010 07:02:24 +0000

Mi-a placut articolul, m-a dus insa cu gandul la faptul ca noi, romanii, ne-am facut un obicei din a ne dispretui/denigra sefii. Gasesti peste tot angajati care cred ca seful lor a fost angajat pe pile, ca nu merita sa fie acolo, ca ei ar face treaba mai buna, ca a avut doar noroc si multe alte “ganduri frumoase” la adresa lui. Parerea mea e ca toata atitudinea aceasta vine de la faptul ca suntem o natiune de sefi, sefuti… (continuarea nu poate fi postata ) si ca de obicei, atunci cand nu sunt ai nostri, strugurii sunt acri…