scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro
“Being a good employee is not being a suck up. Suck ups are not good employees; they are just being used.” – Anonymous
Şefu'
Toată lumea ştie că prietenii ţi-i alegi, duşmanii te aleg ei pe tine, însă familia şi şefii ţi-i dă Dumnezeu. Acum, dacă din şefi îţi faci prieteni sau duşmani (mă rog, uneori familie, dar aici nu mă bag 
) depinde în întregime de tine. Majoritatea dintre noi avem câte unul şi, cred eu, că ne-ar plăcea să îi intrăm în graţii. Uneori nimic nu ajută, dar asta-i altă poveste.
Ştiu, noi facem totul ca la carte, însă mai sunt unii prinşi cam des în offside şi care apoi dau vina pe şefi că sunt aşa şi pe dincolo. Pentru ei, nu pentru noi, Doamne fereşte, listez mai jos câteva recomandări care sper să îi ajute:
Să vină la muncă – E basic, dar oricât ar părea de ciudată această recomandare, sunt indivizi care fac ce fac şi se îmbolnăvesc subit când e de treabă, le mor bunicii a treia oară sau le curge apa de la vecini deşi stau la casă. Mai sunt cei cărora nu le sună alarma de trezire decât de 3 ori pe lună sau care dau de câte un accident în fiecare dimineaţă (nu e vina lor că întârzie). Şi cei care îşi termină treaba în permanenţă cu 1-2 ore înainte de finalul programului şi dacă tot sunt aşa de eficienţi dispar pur şi simplu.
Să îşi cunoască şi să îşi facă bine treaba – “Pe bune? Să mor io, dacă ştiam că aşa se face nu greşeam!” Sunt indivizi care au centura neagră la replici de genul acesta. Nimeni nu le ştie pe toate şi e OK ca din când în când să mai întrebe cum se face aia sau ailaltă, dar ar fi de preferat să nu îi dea prea des ocazia şefului să spună “Ar fi trebuit să ştii asta până acum”.
Să nu se fofileze – Chiar dacă pare că nu, şeful veghează! Vede şi aude, ştie ce îi poate pielea fiecăruia. Aşa că cel mai simplu ar fi pentru angajat să îşi facă treaba. Să şi-o facă bine!
Să aibe influenţă pozitivă – Bârfa şi plângerile de tot felul reprezintă ocupaţia preferată a unora. Ba ai zice că le scrie în fişa postului şi, conştiincioşi cum sunt, se perfecţionează continuu. Se întâmplă uneori, rar, ce-i drept, să le-o ia altcineva înainte, însă recuperează rapid şi preiau conducerea discuţiei. Iar când prind pe câte unul că greşeşte îl fac de ocară peste tot.
Să urmeze directivele – Frate, au câte unii nişte şefi care le tot dau chestii stupide de făcut! Or fi importante pentru şefi, dar parcă au şefii habar de ceva? Pentru ei nu sunt la fel de importante, ştiu ei mai bine ce au de făcut. Ia să-i mai lase în pace cu tâmpeniile, să şi le facă şefii singuri sau să le dea lingăilor!
Să comunice îndeplinirea sarcinilor – Parcă şefii n-ar şti că ei duc la bun sfârşit toate sarcinile. Au făcut-o şi pe-asta, ce mai trebuie să spună când şi cum? Agasanţi şefii ăştia!
Să participe la găsirea soluţiilor – Da, echipa are probleme, dar ce, e treaba lor să ofere soluţii? Să le dea şeful, că doar de-aia ia o căruţă de bani. Să şi-i câştige!
Să aibe iniţiativă – Am întâlnit mulţi angajaţi cu atitudine de genul “las’ că s-o găsi unul care să o facă şi pe-asta”. Sau “ce să îi zic lu’ şefu’ de chestia asta, că mi-o dă mie s-o rezolv”. Las’ că-i bine şi-aşa, cum a mers până acum o să meargă şi de aici înainte.
Să promită şi să livreze ce promit – Mai sunt câte unii care se feresc de angajamente ca dracul de tămâie. Ca să scape de gura şefului, se angajează uneori să facă câte ceva şi uneori le iese, dar de regulă e aşa de greu, întreaga lume este împotriva lor. Cum să îşi ţină promisiunile în condiţiile astea? Sărmanii!
Să înveţe tot timpul, să se dezvolte – Auzi, ştii ce? Dacă firma îi vrea deştepţi să îi trimită la cursuri! Ce ei au timp de studiu? Lasă, că sunt buni aşa cum sunt, îşi fac targeturile, nu au gânduri de mărire, ca să zică cârcotaşii că se dau ei deştepţi.
Să fie loiali – Bre, asta-i nu-i nici firma lor, nici a lui tata lor.Vin şi ei la treabă să câştige o pâine, acum mai vor şefii să şi ridice firma în slăvi pă peste tot. Sau ce, e treaba lor să îi dea pe goarnă pe ăia care fură de la firmă? Şi până la urmă, dacă tot o fac alţii, de ce n-ar ciupi şi ei un pic, că are firma de unde?!
Să fie respectuoşi – Ceilalţi trebuie să le arate respect întâi şi apoi mai vedem. Mai ales dacă sunt vedetele echipei…
Să participe la activităţi cu colegii şi / sau cu şeful – Lor nu le plac chermezele cu colegii, nişte prăpădiţi. La ce le foloseşte să îi cunoască? Iar şeful, lasă-l să stea la birou, ce să caute cu ei pe teren? La o cafea împreună cu şeful? Ce să îşî spună? Îşi fac treaba, nu e nevoie să se cunoască mai mult de atât.
Gata, mă opresc aici! Pentru cei interesaţi anexez linkurile următoare, care tratează aceeaşi temă:
http://www.ehow.com/how_2310372_please-your-boss.html
http://www.helium.com/items/165132-how-to-please-your-boss
http://www.askmen.com/money/career/24b_career.html
De curiozitate am numărat recomandările mele. Sunt 13 Zic eu că de data asta e cu noroc. Sunt sigur că lista poate continua, dar vă las pe voi să o completaţi…
********
Acum poţi descărca gratuit cartea digitală ‘Unleashing the Ideavirus’ abonându-te la newsletterul BizIQ.
Completează formularul de înregistrare şi un exemplar va fi al tău.
********
Te invit să ne scrii un mesaj în BizIQ Guestbook. Spune ce îţi place şi ce nu, ce ai vrea să adăugăm, ce subiecte să atacăm, fă-ne o recomandare, scrie un comentariu despre blog sau orice consideri necesar. Mulţumesc!
********
Te invit să îţi promovezi compania, propunerile de afaceri, produsele şi serviciile în grupul BizIQ România din Linkedin!
Găseşte noi clienţi, parteneri, furnizori şi oportunităţi de afaceri!
********
Taguri: Comunicare, Idei, Locul de muncă, Sfaturi
Mi-a placut articolul, m-a dus insa cu gandul la faptul ca noi, romanii, ne-am facut un obicei din a ne dispretui/denigra sefii. Gasesti peste tot angajati care cred ca seful lor a fost angajat pe pile, ca nu merita sa fie acolo, ca ei ar face treaba mai buna, ca a avut doar noroc si multe alte “ganduri frumoase” la adresa lui. Parerea mea e ca toata atitudinea aceasta vine de la faptul ca suntem o natiune de sefi, sefuti… (continuarea nu poate fi postata
) si ca de obicei, atunci cand nu sunt ai nostri, strugurii sunt acri…
Dragut.
Recunosc faptul ca am practicat si eu in unele momente, o parte dintre metodele exemplificate. Atat metodele de periere a sefului cat si metodele enumerate drept contraproductive.
Cine oare nu a facut-o?
Ceea ce am remarcat insa, este faptul ca genul de scuze sau fofilari descrise mai sus, au o incidenta mai mare in prima parte a parcursului profesional. Intentionat am evitat cuvantul cariera, pentru ca cei carieristi sunt foarte focusati si motivati de acest lucru inca de la inceput. Multe dintre exemplele de mai sus au fost practicate de noi toti la liceu, cand vroiam sa justificam un chiul sau cand vroiam sa iesim bazma curata dintr-o situatie delicata (te-a prins proful ca nu ai tema facuta, te-a prins proful ca astepti sa ti se sufle, esti in situatia de a lua nota proasta…..etc). Aceste apucaturi se transfera la primii ani de activitate, dar usor, usor dispar, sau macar se raresc sensibil odata ce depasesti una dintre barierele date de varsta si/sau experienta.
Sigur, padure fara uscaturi nu exista decat in cartile de povesti, deci prin corespondenta, aceste apucaturi ne insotesc pe unii dintre noi toata viata. Nu vreau sa generalizez insa.
vezi ca “În graţiile lu’ şefu’ ” iese aiurea pe Squidoo – schimba caracterele.
Ai uitat un principiu de baza. Vorba lu’ Stelica: FII VESEL!
@Vili: stiu, Squidoo nu citeste diacriticile.
)
@Vili:
Am si zis, lista nu-i completa.
Salut Remus.
Imi place articolul tau. E scris coerent, ingrijit, cu principii sanatoase. Sunt convins ca totul se potriveste manusa pe un tipar de viata din ce in ce mai prezent: munca in multinationale, si nu numai. As vrea doar sa precizez ca nu toti muncim in multinationale. Viata e mult mai frumoasa si mult mai complexa decat atat. Mai exista si individualitate (adica opusul spiritului de turma), creativitate, evadarea din tipare etc. Si mai sunt ferm convins ca, de-a lungul timpului, nu oamenii care “urmeaza directive, promit si livreaza ceea ce promit” sunt cei care ne-au scos din pestera la lumina. In rest…s’auzim numai de bine!
@Cosmin: multumesc pentru aprecieri.
Este drept, nu toti lucram in multinationale. De fapt majoritatea dintre noi nu munceste in multinationale.
Eu cred totusi, ca indiferent in ce fel ce companie suntem, sefilor (managerilor, liderilor) le place ca ceea ce decid ei sa se duca la bun sfarsit. Voi folosi spre exemplificare numai 2 tipuri de sefi.
Daca este tipul de dictator are pretentia sa faci ce spune el pentru ca asa spune el. Nu faci, esti ars.
Daca este tipul care se consulta cu tine pentru a alege impreuna o solutie, prin natura functiei tot el are ultimul cuvant (”ok, asa facem”). Deoarece solutia ati ales-o impreuna, se asteapta ca tu sa fii 100% dedicat aplicarii sale.
Ideea de directiva este aspra, insa am vrut sa scot in evidenta ca e bine sa il asculti pe sef, altfel este greu de crezut ca te vei impaca bine cu el. Mai mult am, vrut sa pun accent pe comportamentul celor care se plang in permanenta de deciziile sefilor.
Legat de promisiuni ideea este urmatoarea: atunci cand accepti un target, o sarcina sau orice o fi, practic iti iei angajamentul, promiti ca vei livra ceva (vanzari, finalizarea proiectului X, training… orice, nu conteaza). O data ce ai promis, este de asteptat ca tu sa si livrezi acel ceva.
Dupa parerea mea cei care ne scot la lumina sunt liderii impreuna cei care ii urmeaza.
Numai bine!
Nu am avut rabdare sa citesc tot articolul, insa, as dori sa fac unele observatii:
– nu vad nimic in ati termina treaba la timp si a pleca in momentul in care programul se termina;
– de foarte multe ori am fost pus in situatia de a “executa” ceva impus de sef ca apoi sa refac acelasi lucru la cererea aceluiasi sef pe motiv ca si-a schimbat punctul de vedere;
– am intalnit cativa sefi care se numeau “manageri” dar care nu aveau nici in clin nici in maneca cu ce ar trebui sa faca un manager, printre altele sa fie si un lider.
Cred ca ar mai fi, cele scrise mai sus nu se aplica decat in putinele cazuri cand sefii sunt foarte corecti; atat de corecti incat sa-si recunoasca si greselile. Din pacate am intalnit destul de putini in situatia asta.
Oricum sa intri in gratiile unui sef nu este foarte greu mai ales daca este un sef ajuns pe aceasta pozitie prin tot felul de tertipuri, mai putin pe meritele legate de performanta.